cipangu

Sunday, December 19, 2010

Iarna la români

Ca o rudă de la ţară, ca o gripă ce nu trece,
Ca o hoaţă pitulată, ca o vulpe la găini,
A venit şi anul ăsta iarna, anotimpul rece,
La români.

Bulevarde-ntroienite. Străzi cu neaua pân-la gleznă.
Ăia de la Apa Nova sapă iar în cartier.
Două străzi şi-o fundătură sunt scăldate-acum în beznă.
Leru-i ler.

Norii plumburii din ceruri cern agale floare dalbă
Eu cu ochii-n sus, mă-mpiedic, mă julesc la un picior...
Dintr-o groapă iese unul: să lucrează la canal, bă!
Ce, eşti chior?

Luminiţe colorate, becuri, globuri... totul e aprins.
Timpul se opreşte parcă în acest moment serafic...
Ce păcat că Moş Crăciun n-ajunge anul asta. Este prins
În trafic.

La oraşe şi la sate înfloresc din nou tradiţii
Indigestii, toxiinfecții, ciopârţirea brazilor
Țeava cu carbid, rachete, licăriri de artifiţii
Pocnitori!

Steaua, capra, pluguşorul, cu tot felul de-accesorii:
Blănuri, miei şi căţelandri, tobe şi trompete o mie,
În transportul în comun apar ţiga... pardon, colindătorii
Dăăă ci mie...

E-o întreagă aventură să porneşti acum la drum.
Peste tot, tramvai, maşină, şi-n metrou e-aglomeraţie...
Nu e cald, dar de sub haine se înalţă un parfum
De transpiraţie.

De iubire-adânc pătruns e cel ce simte creştineşte.
Taina naşterii ne face-n fiecare an mai drepţi, mai buni.
Bem şi ne-mbuibăm! Pe la noi aşa se-obişnuieşte,
Din străbuni.

Cu o sticlă de jumate, doi beţivi, ca pe patine
Merg prin centru, braţ la braţ în pas vioi
Uite, bă, ce frumuseţe... Haide dom’le că e bine...
Şi la noi.

Eu vă las în ale voastre, doar o vorbă vă mai zic
Nu vă urez sănătate, case şi maşini şi bani
Minte cred că ne lipseşte, să mai şi gândim un pic.
La mulţi ani!

(Text scris în urmă cu niște ani, pentru unda veselăăăăă, domnilooooor, unda veselăăăăă, doamnelooooor. Am făcut precizarea în caz că se mai opărește cineva că mă autoplagiez fără să citez sursa. Quaquaquaquaquauauauaaaaaa.)

3 comments:

  1. probabil nu te-ai dus suficient de departe ...

    ReplyDelete
  2. Buna seara, domnule Moise!

    Am ratacit putin pe blogul dvs.

    Nu stiu cat este de legat de subiect, si nici cat de logice imi sunt argumentele, dar poate ma surprindeti si postati comment-ul. Asadar...

    Am impresia ca faceti parte din categoria romanilor care se branduiesc prin non-apartenenta. Ceea ce va face special pe dvs. este nu identitatea de japonez, ci cea de non-roman. Nu-i grav. Si nici original. Dar poezia e slaba - in sensul ca nu e funny. In fine, poantele cu gazu', salamu', aspirina, ai dracu' astia or fi mers odata, dar acum suna penibil. Iar treaba cu ~inainte scriam scenarii, acu' tai morcovi, but look at me, I'm so fucking special~ iarasi suna cam tras de par. Spuneti ca n-aveti nimic de demonstrat. Din pacate pentru dvs., existenta acestui blog si felul in care este scris sugereaza taman contrariul. Aveti de demonstrat ceva foarte important pentru dvs. Ca ati luat decizia potrivita. Nu de alta, da' ma uit la mine. Traiesc in Romania si mai dau in gropi din cand in cand, fix ca-n poezie, dar sunt libera sa fac ce vreau - inclusiv sa scriu carti, sa-mi deschid propriul meu restaurant la care tai proprii mei morcovi si inca un milion de alte lucruri marunte pe care n-as fi putut sa le fac in alta parte. In fiecare sistem in care am activat pana acum, am produs o schimbare, mai mica sau mai mare, in bine. Fact. As baga mana in foc ca n-ati produs nimic remarcabil pana acum, si dupa cum reiese viata dvs. din blog, nu-s cine stie ce sanse nici pe viitor. Nu-s atat de rautacioasa de obicei (pe cuvant de onoare :)), dar cred ca am citit one too many times metafora aia stupida cu butoiul de rahat si picatura de vin, in care, fireste, autorul este picatura de vin. Caci cum naiba ar putea cineva sa-si inchipuie ca e doar o picatura de rahat, ca toate celelalte?

    ReplyDelete
  3. Buuun. Eu o sa ma prefac ca nu stiu cine esti si o sa zic ca esti un cititor care nu stie cine sunt dar “a ratacit putin pe blog” si o sa-ti raspund frumos, cu alineat.

    În mod normal, fiecare își pune la indoiala din cand în cand alegerile facute. Doar dacă nu traiesti din inertie sau iti esti autosuficient/a. Adaptarea în alta parte cere ceva mai mult efort decat în propria tara, deci ceva mai multa indoiala. Asta nu inseamna neaparat „demonstratie”.

    Cat despre lucrurile remarcabile, le-am lasat în seama altora; ce pacat ca ei semneaza anonim comentariile, altfel as fi putut citi cartile scrise de ei și cu prima vizita în tara as fi cinat la restaurantul la care taie proprii morcovi.

    Argumentele sunt logice, dar contradictorii. Ba esti remarcabila, schimbatoare de sisteme („mai mica sau mai mare”), ba te resemnezi in postura de „doar o picatura de rahat, ca toate celelalte”. Ba ratacesti putin pe blog, ba citesti „one too many times” metafore stupide (apropos, scoase de pe blog de vreun an de zile). Hotaraste-te. Apreciez în schimb patriotismul.

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate