cipangu

Friday, October 29, 2010

Kanji și muci

Împărţitul de fluturași, pliante și flyere în Japonia, asta-i una din meseriile tare ingrate. La noi, oamenii, de bine de rău, iau fluturașii, chit că-i leapadă în primul coş fără să-și arunce un ochi măcar în diagonală. Dar aici, îi lasă pe împărtaci cu mâinile întinse și cu spinarea-ncovoiată și trec fără să-i bage în seamă. Guarda e passa. Mai mult, când virează pe lângă omul cu fluturașii, trecătorii își împing umărul dinspre el un pic în mai în faţă și merg câşâiţi într-o parte, ca vulturul în defileu și îşi strâng parcă mai tare mâinile pe lângă corp, de parcă ar împărți ăla bube, nu o nenorocită de ofertă la ridichi. Împărtacul se îndreaptă de şale, cu o figură impasibilă, fără să pară foarte afectat de refuz. Cum ar fi să ia personal fiecare necunoscut care-l ignoră? Unde-ar ajunge?

Tuesday, October 26, 2010

Publicitate 3 – Fukkai waaaaaaaa!

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când zic curry, îmi amintesc de sala de mese de pe vas, care trăsnea în fiecare zi a cel puţin un fel de curry, o chestie gălbuie cu miros înţepător, pe care o turnau indienii lângă orez şi o moşmondeau aşa frumuşel cu mânuţa, deh, oameni economi şi cu chibzuinţă în a vărsa degrab apă nevinovată pe tacâmuri; ai terminat de păpat, nu mai speli decât farfuria, apoi sleorp sleorp dai două limbi şi eşti curat şi pe degeţele.

Tuesday, October 19, 2010

Acum optsprezece ani


Acum optsprezece ani credeam că la vârsta aia începe totul, fără să fie nevoie să iau nimic de la capăt. Acum o iau de la capăt aproape în fiecare zi, fără să înceapă neapărat ceva.

Wednesday, October 13, 2010

Lejer, despre bătaie

Am găsit acum câteva zile un articol de-al lui Simion Mehedinţi, intitulat „Un popor care înjură şi bate” şi m-a bătut şi pe mine gândul de unde înclinaţia asta spre violenţă. Mi-am tot bătut capul şi n-am găsit nici un răspuns. O face sau nu parte bătaia din fiinţa noastrrră naţională, e greu de spus. Cert e că în limbă ne-a intrat. N-aţi observat? Deja din prima frază am încasat-o: m-a bătut gândul, iar în a doua mi-am bătut capul. Şi nu sunt astea singurele lucruri bătute la români.

Saturday, October 9, 2010

Decât o poveste

Să fi fost pe la prânz. Un metrou din Tokyo mă legăna uşor, ca un tren de plăcere. Mă nimerisem numai bine, între orele de vârf, aşa că vagonul era aproape gol, dar cam cu toate locurile ocupate (inclusiv cele speciale de la capete). Nu eram aşezat, mă atârnasem de o bară, într-un colţ al vagonului, că de acolo se vede cel mai bine spectacolul.

Friday, October 8, 2010

Explicatio

S-au adunat ceva critici la condica de sugestii şi reclamaţii şi nu-i frumos să le ignor ca un responsabil de alimentara. E totuşi un blog democratic, deşi deloc politically correct, slavă Domnului.

Tuesday, October 5, 2010

Yuino


Nu mă dau în vânt după nunţi, botezuri şi alte ceremonii din genul ăsta care trebuie făcute că aşa e bine, maaamă, că ce-o să zică lumea. Iar tradiţia păstrată de dragul tradiţiei, fără să ştie nimeni prea bine de ce şi cum se face, suferă încet încet mutaţii din ce în ce mai stupide, de se ajunge la monştri de nunţi româneşti cu pinguin, botezuri cu ursitoare kitsch şi alte minuni.

Saturday, October 2, 2010

Varză tristă

S-a dus şi piaţa Obor. A auzit primarele că ţăranilor le place la Mall, aşa că a zis gata cu tarabele, facem mall de legume. Emancipare pe toată linia! Cică adio mizerie, de acum comerţ civilizat, adio speculă, de acum cumpărat direct de la producător,  adio comercializare neigienică, o să fie farmacie, nenică! Să fim serioşi, „Oboru´şi schimbă mall-ul, da´ poporul ba”.

Friday, October 1, 2010

Toamna la Ito

Acum vreo câteva săptămâni, mi-a zis toamna s-o aştept la gară că vine şi n-a mai dat nici un semn. N-aş fi făcut caz de asta, dar mi-a zis un copil de departe că la el a venit, i s-a arătat frumoasă, i-a promis c-o să-şi spună special pentru el „hăinuțele pastelate” şi c-o să-i pozeze frumos pentru o acuarelă. Aşa că m-am pus pe aşteptat.