cipangu

Wednesday, March 2, 2011

Ceai verde, kebab și guarana

27 februarie a.c. Lume, lume, veniţi cu mic cu mare la primărie că-i schimb intercultural. Străinii din Ito: cine sunt, ce mănâncă ei, cum cântă şi cum dansează. Bună treabă, zic, mai cunosc şi eu lume, mă mai arăt şi eu la faţă şi poate aşa se mai obişnuiesc şi copii să nu se mai zgâiască pe stradă la mine cum îmi suceam eu capul după negrii din Calea Moşilor pe vremea lu´ Ceauşescu. 




Dacă-i schimb, schimb să fie -  japonezii au venit şi ei cu ale lor, restul de comunităţi după buget, ba cu stand cu pliante, hărţi şi statuete, expoziţie fără vânzare carevasăzică, ba, aia mai practici, cu potol pe bani. Aici vream s-ajung, că venisem cu o foame de cultură de nu vedeam bine. Pentru că la standul României nu sfârâia nici grătarul de mici şi nici nu învârtea nimeni în ceaunul de mămăligă, am început cu un ceai verde japonez şi o prăjiturică, apoi am optat pentru un kebab iranian, pe care l-am stins cu o guarana la cutie de la taraba Braziliei, că aşa-i lipia amară a străinătăţii, se duce cu noduri.

De văzut lume am văzut. Cunoştinţe mai vechi, cunoştinţe mai noi. Mai vreau să zic ceva şi va las cu pozele. La un moment dat, mi-a fost prezentat un domn respectabil, prietenos, care mi-a întins o carte de vizită, el a zis ceva ce am presupus eu că e numele (nu reţin niciodată când se prezintă cineva, mai ales în învălmăşeala de acolo) eu am mulţumit, m-am înclinat, am plecat mai departe. O fi vreun patron local, zic şi înainte să bag cartea de vizită în buzunar, am citit: numele… prenumele… primarul oraşului Ito. Mă întorc perplex către doamna (venisem împreună, ca un cuplu intercultural ce suntem) şi i-am zis: Pe bune? Chiar era primarul? De ce nu mi-ai zis?! Ea, la fel de japoneză ca întotdeauna, îmi răspunde imperturbabilă: Da, primarul. Ce te miri? Dacă ţi-aş fi zis, ce făceai? Păi nu ştiu, ori îi pupam mâna, ori îi dădeam cu huo, că la noi aşa-i tradiţia când te-ntâlnești pe uliţă cu politicieni.  

Ceremonia ceaiului
Prăjiturica dulce de dinainte de ceaiul amar


Nu e Jeff Healey Tribute, e concert de koto
Kebab de pui cu de toate, 500 Yeni. Pret de criză.
Origami Lady - Woodstock-ul nu se uită uşor
Român verde de la standul patriei. N-a găsit cravată cu pârşi, a pus-o p-aia cu panda

4 comments:

  1. Multumesc, "Apartament de Vara Mangalia". Chiar, prietenii cum iti spun, Apartament? Sau simplu, "de Vara"?

    ReplyDelete
  2. Vad ca sunt promotionale dragute la standul Romaniei dar tipul nu pare tocmai roman :)
    Presupun asadar ca nu erau romani care sa se ocupe. Oricum din experienta personala la astfel de evenimente recomand: rom tricolor, branza in scoarta de brad, fasole cu ciolan si cozonac.

    ReplyDelete
  3. Foarte bune fotografiile!!!!
    N-as putea sa spun ca ma dau in vant dupa limbajul pe care l-ati adoptat in acest blog....dar asta e o treaba de gust!
    De citit am sa mai citesc...cine stie, poate ca reusiti sa stati aici inca vreo 30 de ani (?!) daca mai rezista insulele astea....

    ReplyDelete
  4. Pentru Gabriela:
    Va multumesc, doamna Tanaka.

    Incerc sa nu folosesc gratuit un limbaj care ar putea agresa. De dragul "culorii" insa, mai apar uneori (si in carte) alunecari catre cuvintele "tari".

    Cat despre insule, ele rezista. Unii oameni se pare ca si-au pierdut rabdarea. Numai bine.

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate