cipangu

Monday, April 11, 2011

Povești de trezit copiii (altora)

Am luat parte la un interviu colectiv la care una din întrebări suna așa: “Cum îi vedeţi pe japonezi în comparaţie cu românii? Şi nu mă refer aici doar la cum reacţionează ei în caz de cutremur. Mă refer la cum sunt în general, ca oameni, ca naţie. Ce-i deosebeşte de noi?”. Am renunțat demult să-mi mai pun întrebarea asta. Daca mi se-ntâmpla să mai găsesc vreun răspuns, îmi băteau patrioții din țară obrazul nț nț nț.


N-o să răspund nici acum. Afară au înflorit cireșii, trenurile merg din nou (mai rar, dar merg), în magazine s-au reîntors timid produsele care se jucaseră o vreme de-a v-ați ascunselea, norul radioactiv a trecut de mult granițele în căutarea unor creiere cu multe goluri de aer unde să se poate plimba liniștit, copiii au ieșit să-și alerge bunicii prin parcuri.

Apropo de copii, în zilele de după cutremur, dintre poveștile prezentate la știri mi-a rămas în minte una. Un grup de copii a intrat într-un konbini (o băcănie) să-şi cumpere dulciuri. Şi-au ales de pe raft ce le-a făcut cu ochiul şi când au venit cu ele la tejghea să le plătească, au observat lângă casa de marcat cutia în care se strângeau donaţiile pentru sinistraţi. Au dus dulciurile la loc şi au pus toţi banii în cutie.

9 comments:

  1. Poti trai acolo 100 de ani,n-ai sa-i intelegi decit daca vei incerca sa gindesti ca ei si nu e chiar asa usor cum spera unii.Zic a incerca pentru ca de reusit nu e cazul.

    ReplyDelete
  2. Hm, te cam grăbeşti. Compari copiii? nu merge. Generalizezi? iar nu merge...
    Nu pricep de ce te-ai grăbit să pui asemenea etichete. La multe altele ai dreptate, aici însă...

    ReplyDelete
  3. @ mara popa
    cred ca aici nu e vorba de a compara copii, ci EDUCATIA. in JP, pana si copiii inteleg ca trebuie te gandesti si la ceilalti... in Ro, nici macar adultii nu inteleg

    ReplyDelete
  4. Da, adulţii au probleme, despre ei e foarte bine să se spună că nu pricep. Dar cu câţi copii din România aţi interacţionat, v-aţi intersectat, pe câţi i-aţi observat - copii obişnuiţi, exact ca cei din povestea asta? De unde ideea că cei mici de la noi sunt obligatoriu egoişti, nesimţiţi? De unde?
    Ca să nu mai vorbim că îmi aduc aminte foarte bine cum s-au comportat copiii din România şi la inundaţii, şi la cutremurul din '77... Da, adulţii sunt una, copiii sunt altă categorie.
    Mai interesantă ar fi fost o analiză care să ne explice cum ajung nişte copii buni nişte adulţi răi?

    ReplyDelete
  5. Probabil ca aceasta comparatie intre copii sa fi fost din start un demers gresit. Copilaria pastreaza, indiferent de zona si de mediu, o anumita inocenta care nu poate fi contestata.
    Cert este ca cei din poveste nu si-au vazut nici bunica rupandu-si basmaua la rugby pentru aghiasma, nici mama adunand zahar de pe jos si probabil nici tatal injurand si "clansonand" in trafic. La fel de posibil, nu au fost invatati sa nu fie fraieri, sa "nu se lase" si sa se bage in fata, c-asa-i in viata, tre' sa te "dascurci".
    Ce incercam sa spun este ca in functie de mediul in care creste un copil, probabilitatea de a aparea in povesti de genul celei postate difera.
    Nu am insinuat nici un moment ca că "cei mici de la noi sunt obligatoriu egoişti, nesimţiţi". Nici nu am generalizat. Incearca sa nu o faci nici tu, Mara, aparand cu orice pret o Romanie care in majoritatea ei, din nefericire, nu e ca tine.

    ReplyDelete
  6. E, acu' mai vii de acasă. Tocmai, nu am generalizat şi voiam ca nici tu să n-o faci. Şi nici să nu amesteci lucrurile. Una e ce fac adulţii şi ce exemple dau, alta e atitudinea unor copii obişnuiţi (nu vorbesc de extreme; cred, totuşi, că şi în Japonia există extreme, dar la alte proporţii, cu siguranţă). Ştii bine că nu am apărat România în ansamblu - deşi ţara nu are nicio vină, ci doar o parte dintre locuitorii ei. Dar copiii (şi sper că ai observat că am spus mereu "copiii normali") nu sunt România "în majoritatea ei".

    ReplyDelete
  7. @ mara,
    esti de acord ca, in general, copiii urmeaza ex adultilor?
    esti de acord ca cei "7 ani de acasa" modeleaza caracterul omului ?
    titulul post-ului e "povesti de trezit copiii (altora)". mie mi se pare ca nu e nimic mai mult decat un mesaj pt adulti: invatati-va copiii sa se gandeasca la ceilalti. n-a comparat, a sugerat o poveste de spus copiilor, una despre altruism. copiii au nevoie de ghidare din partea adultilor, pot deveni mai buni sau mai rai, in functie de mediul in care traiesc. oamenii nu sunt nici buni, nici rai, ci ajung sa fie, cel putin in aparenta, ceea ce ajung sa creada ca sunt. dah, am cam luat-o pe "aratura". daca vrei vreodata sa facem schimb de pareri, imi spui sa-ti dau adr de mail.

    @moise
    sincera sa fiu,,in locul tau, as incorpora povestea asta intr-un articol mai lung, in care sa vorbesc si despre spiritul de solidaritate nippon, despre (de ce sa nu-l numesc asa?)comunismul neesuat de aici, in care "toti pt unul si unul pt toti" nu inseamna "toti muncesc pt ca unul s-o duca bine si unul o duce bine pt muncesc toti ceilalti pt el". as mai scrie si ca aici, chiar daca nu s-a compus hora unirii, oamenii inteleg ca doar uniti reusesc sa se ridice din cenusa si ca atunci cand 10 oameni sunt pe punctul de a cadea in prapastie, daca alti 20 ii tin de sireturi, n-o sa cada nimeni.
    asteptam noi postari!
    numai bine!

    ReplyDelete
  8. Ipocrizia !inseamna falsitate. Falsitate in actiuni si in vorbe.
    Afisarea unor valori si imbratisarea altora. A fi ipocrit nu inseamna a
    nu fi sincer.
    A fi ipocrit inseamna sa crezi in niste valori doar de dragul de a
    crede. A fi ipocrit inseamna sa minti desi stii ca nimeni nu te crede.
    A fi ipocrit inseamna sa nu-ti asumi responsabilitatea a ceea ce faci.
    A fi ipocrit inseamna sa spui ceva doar de dragul de a spune.

    Sunt satul de astfel de oameni. Imi este lehamite de ipocriti.
    Si imi pare rau de cei care nu inteleg acest cuvant, aceasta stare mizerabila de manifestare a existentei umane.

    Sa luam niste exemple concrete de ipocrizie:

    - plang la inmormantare pentru ca asa am vazut ca e bine / ca e corect; ma revolt ca altul nu plange sau ca rade
    - ma arat socat de ce s-a intamplat pentru ca stiu ca asa trebuie sa par
    - vorbesc cu tine sa iesim, doar ca stiu ca asa trebuie, dar nu-ti spun nimic concret
    - nu iau nici o decizie pentru a nu deranja pe nimeni
    - desi stiu ca toata lumea stie ca am furat declar sus si tare ca am
    jucat corect (o mica discutie despre piraterie si responsabilitate a se vedea aici)
    - declar sus si tare ca nu imbratisez valoarea B pentru ca este exclusa de valoarea A (desi le-ai imbratisa pe amandoua)
    - spun ca voi face activitatea / sarcina X si stiu din timp ca nu o voi
    face, dar zic da si te incurc ca doar asa pot sa practic corect
    ipocrizia

    Ipocrizia consta in extremitati si ca orice manifestare a extremului deformeaza si urateste.

    Ipocrizia poate fi salvata de sinceritate si de asumarea
    responsabilitatii. Sa-ti asumi valorile si sa recunosti cine esti.
    Sa-ti asumi responsabilitatea ca mai minti, ca mai esti rau, ca mai
    esti sincer, ca mai deranjezi, ca mai faci bine, ca-ti doresti puritate
    si dezmat in acelasi timp.

    Este foarte interesant cum sinceritatea te poate salva de ipocrizie,
    dar cum totusi, nu putem spune despre un ipocrit ca nu este sincer.
    Niciodata nu-mi vine in minte sa acuz un om ipocrit ca nu ar fi sincer.
    Intotdeauna spun despre el ca este un fals. Consider ca aceasta
    afirmatie este corecta pentru ca atunci cand practici ipocrizia incepi sa crezi in propriile deformari ale realitatii."

    ReplyDelete
  9. Draga Anonymous,
    Tre' sa urasti tare mult ipocrizia daca ti-ai varsat naduful atat de detaliat si in atat de multe randuri.
    Incerc sa vad legatura cu articolul si-mi da cu virgula.
    Nu mergea mai bine la primul post din blog, decat la ultimul?

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate