cipangu

Monday, July 25, 2011

Azi dimineață mi s-a întâmplat un lucru extraordinar

Vas de croazieră în America de Sud. La fiecare două săptămâni, alţi 2500 de turişti, pardon, oaspeţi. Printre puţinii pe care i-am ţinut minte, era un nene care râdea tot timpul. Din suflet, firesc, nu ca debilul. Se oprea întotdeauna în galeria foto să schimbe câteva vorbe, apoi pleca mai departe fredonând. Avea ceva în el care te făcea să crezi că a câştigat la loto, a aflat secretul nemuririi, are puterea de a se face invizibil şi tocmai a fost în cabina de schimb a corpului de balet, are acasă crescătorie de peştişori de aur, nu ştiu ce avea, dar ceva avea. 

Într-o dimineaţă picase pe mine măgăreaţa să deschid galeria foto cu un cap cât toate zilele de la petrecerea care se terminase nu cu mult înainte. Mijeam ochii cârpiţi să văd măcar la un metru în faţă şi descuiam panourile cu fotografii, când a apărut nenea ăsta, ca de obicei cu acelaşi tonus care l-a consacrat. Mda, tre´ să fac conversaţie, aşa zice la manual, small talk, îl întrebi de una, de alta… Forma lui de zile mari pica peste mahmureala care-mi redeşteptase nefericiri mai vechi, ca un cutremur peste criza economică.

Omul parcă ținea dinadins să-mi facă în ciudă, era azi pe cai şi mai mari ca de obicei. N-apuc să-l întreb eu ce face, că mă întreabă el. Răspund oftând, uite, ce se vede, asta fac. How about you, sir, how are you today? Omul mă bate pe umăr şi-mi zice dezvelindu-şi toţi dinţii: An extraordinary thing just happened to me this morning!

Fac ochii mari. M-am scos. O să-i aflu secretul. M-am uitat în jur. Galeria era goală, nu era nici dracu´ la ora aia. Mă dau mai aproape. Ce? Ce s-a întâmplat? 

I woke up. Apoi a plecat fluierând mai departe, ca un om căruia i s-a întâmplat ceva extraordinar de dimineaţă.


14 comments:

  1. da, in general doar oamenii in stadii terminale, dupa ce se impaca cu tot shit-ul, mai au bucuria sa se trezeasca inca o dimineata, noi restul, nici cu cutitul la gat..

    ReplyDelete
  2. Nu scria nicaieri ca era in vreo faza terminala. Si ma indoiesc ca ar fi scris si in vreun certificat medical care sa-i poarte numele. Poate ca era chiar unul dintre "noi, restul".

    ReplyDelete
  3. An extraordinary thing just happened to me this morning! I woke up on a Cruise Ship.
    Din fericire nu gasise lantul langa pat, gata sa-l prinda de gat si sa revina la peticutul de glie full-time...

    Sau poate ca doar ne gasim noi scuze sa uitam ca dimineata ar trebui sa fie o veste buna...

    ReplyDelete
  4. @Valeria
    Da, ne gasim scuze. Tu tocmai ai gasit-o pe aia cu: "da, dar el era pe un vas de croaziera..." :)

    ReplyDelete
  5. dupa doua saptamani fara scuze matinale, astazi am luat-o de la capat... Bestiile erau acolo, peste tot in drumul spre ibricul de cafea... Mi-am rupt gatul in vreo trei..

    Maine dimineata incerc sa le adun pe toate si le duc la ghena, jur! :)

    ReplyDelete
  6. Na, eu ce sa zic acu... Asa-s si eu ... :))))))

    ReplyDelete
  7. fereste-te de clisee

    ReplyDelete
  8. @Anonymous
    Fereste-ma, Doamne, de anonimi, ca de clisee ma feresc si singur.

    ReplyDelete
  9. alt cliseu... pacat! nu te mai zburli asa ca nu e cazul.

    ReplyDelete
  10. Hehe, cam tot ce [am invatat sa] vorbim, facem, fim este un cliseu [daca vrei, numit mediu social]... Deci despre vorbesti aici?

    Suntem doar niste clisee cu amprente diferite si rare iesiri originale [care dupa o vreme, tot clisee devin].

    Si respiratia este un cliseu. De ce nu renunti la ea? Doar e banala, monotona si faci asta de cand te stii... Tu si toti ceilalti.

    Si optiunea "anonim" este un cliseu de care multi ne-am saturat... Chiar si "alt cliseu... pacat! nu te mai zburli asa ca nu e cazul." este pe cat de cliseu, pe atat de previzibil... Intotdeauna exista cel putin un coment ca al tau la orice tip de post.

    Este un cliseu sa identifici alt cliseu. E un cliseu sa comentezi rautacios si tot ce urmeaza sa comentezi mai departe aici este un cliseu :)

    Si implicit m-ai fortat si pe mine sa scriu tot niste clisee. In general, adevarul e cliseu. Doar ca uneori clieele astea ne amintesc ca ne abataem de la drum si uitam esentialul.

    Cliseul face ca eu sa "intuiesc" deja reactia ta. Si tot printr-un cliseu e posibil sa nu mai spui nimic.

    Iar absurdul, nonsensul paradoxul pot coninua cliseic la nesfarsit.

    ReplyDelete
  11. important e sa stii cand sa te opresti, valeria :) nu va aprindeti asa! rautacios??? hai sa fim seriosi! imi cer scuze fata de autor daca asta a retinut... eu sper totusi ca nu!

    ReplyDelete
  12. Il iubesc pe omul acela!
    Si ma bucur ca ai scris despre el!
    Si ma bucur ca eu am citit ce ai scris despre el!

    Voi zambi de multe ori de-acum incolo aducandu-mi aminte de el!

    Si jur ca vorbesc al naibii de serios!

    ReplyDelete
  13. @Ilincaotgramesti
    Da, aducerea lui aminte e ca un dus rece cand ma mai apuca plansu' de mila-mi. :)

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate