cipangu

Thursday, July 21, 2011

Bloguri de lux


Când mă satur de știri, mai citesc uneori bloguri. Am ales la întâmplare trei, ale unor cică lideri de generații urmate orbește de cete cete de bezmetici care le iau drept modele. Am rescris mai jos pasaje din trei bloguri, din trei personaje care nu sunt sincere nici măcar în baie, după ce s-au c.cat. Baia fiind  de altfel, singurul loc în care o fac normal, și nu pe ei.



1. …din blogul unui actor cabotin care se crede artistul total
Azi-noapte m-am trezit plangand. Ma gandeam chiar sa inchid blogul… Am dat la o parte de pe mine femeile care se agatau cu disperare de trupul meu pana si in somn (DA, BA, SUNT ARTIST, FAC SEX IN GRUP, ASTA FAC ARTISTII, TREZITI-VA, ALOOO, SUNTEM IN 2011, TOTI MARII ARTISTI AU FACUT ASTA HELAAAU) si m-am dus la baie. M-am privit in oglinda cum imi siroiau lacrimile si m-am intrebat: e oare cu putinta? Si daca nu sunt cel mai b… Nu, nu, nu! Le-am dat pe toate afara (eu asa fac, cand creez, sunt un demon) și m-am culcat la loc. L-am visat pe Toma Caragiu care ma mangaia pe cap și-mi spunea asa: Tu poti duce mai departe ceea ce n-am reusit eu. Iarta-ma. Eu am fost un amator, un carpaci. Pe cand tu, TU ESTI CEL ALES. Apoi mi-a sarutat mana. M-am trezit iar plangand, cu sughituri, ca un copil (DA, BA, SUNT ARTIST, SUNT VIU, SIMT, BA, LA UN BARBAT ADEVARAT NU II E RUSINE SĂ RECUNOASCA CA PLANGE!) și iar m-am dus la baie, la oglinda. Cum am putut sa ma indoiesc de mine? Cum am putut, chiar si pentru un moment, sa am dubii? Atunci am inteles. Si mi-am zis: DA, SUNT PERFECT. SUNT CEL MAI BUN. SUNT UN GENIU SI ASTA DEVINE DIN CE IN CE MAI EVIDENT. EU AM INTELESO DE LA 16 ANI, O SA INTELEGETI SI VOI DAR MAI GREU. 

Update: pregatesc acum o chestie tare care nu s-a mai facut, care o sa refaca din temelii umorul romanesc, nu va zic nimic, dar o sa fie supermegatare. Le urez succes și celorlalti colegi de la alte emisiuni de umor, dar parerea mea sincera e ca ar trebui să renunte pana nu vor fi dati afara din cauza audientelor. Gata ca deja am zis prea mult. 

Update 2: Au fost unii care s-au luat de greselile gramaticale sau de cacofonii. Trist. Normal ca stiu ca se scrie “inteles-o”, ADICA, CAT DE PROST SA FI SA CREZI CA UN MAESTRU ÎN ORICE CA MINE NU STIE SA SCRIE??!! BAAA, ACOLO ERA EMOTIE… ERA GENIU… OF DOAMNE CE CAUT EU INTRE PROSTI… CLAR, INCHID BLOGUL…

Update 3: Rog si de aceasta data tabloidele sa-mi respecte acest moment absolut intim si personal și sa nu preia și să umple ziarele lor de doi lei. Să tina minte ca nu ei m-au facut celebru, eu eram celebru din copilarie, de cand mi s-a aratat destinul, de cand am inteles ca am o misiune.
……………….

2. …din blogul uneia care daca stă peste iarnă într-un bloc din afară şi scrie platitudini se crede scriitoare în diaspora
Azi m-am intalnit la magazinul organic din colt cu Pascal Bruckner. E un fel de a spune. Eu am intrat în magazin, el tocmai terminase cumparaturile, l-am observat cum a tresarit usor cand m-a vazut, apoi m-am prefacut ca ma uit atenta la ultimele produse. În timpul acesta, în spatele meu, el desi se pregatea să iasa, a mai ramas putin să o traga de limba pe vanzatoare, Constance, o mulatra draguta venita din Algeria cu o bursa să studieze literele.. Cine e?, a intrebat aratand din cap catre mine. Eu, cum v-am zis, ascunsa în spatele ochelarilor mei de firma, inspectam borcanelele cu sapun lichid de ceai verde și aloe. Mulatra, Constance, i-a raspuns într-o franceza impecabila, aproape ca a mea: Cum, nu stiti? Este o scriitoare celebra din blocul fost comunist. Pascal Bruckner a iesit salutandu-ma în graba, vizibil emotionat, eu mi-am terminat cumparaturile și am iesit din magazinul organic lasand în urma parfumul discret al celebritatii. Micuta Constance, emigranta studenta, poate ca peste ani vei realiza la ce intalnire ti-a fost dat să asisti, intre doi monstri ai literaturii universale. Iar tie, Pascal, iti multumesc ca ai inteles dorinta mea de privacy. Ai fi putut ca atatia altii, să vrei să dai buzna, să ma atingi, să-mi vorbesti, dar ai ales să ma saluti cu o inclinare usoara și să-mi respecti intimitatea. Asta face diferenta dintre un om mare și niste viermi de la tabloide. 

Ma gandeam să invat copii din cartier un alt joc al copilariei. Coarda! Coarda este despre viata. Da! Chiar azi voi aduna toate fetitele de pe Princesse Grace si le voi invata acest joc minunat, aceasta lectie de viata: coarda te ridica, coarda te coboara, coarda te poate duce departe in viata!
……………

3. …din blogul unuia care e cântăreţ/ artist/ trubadur/ poet/ iubire în stare pură/ rochist/ tinereţe etc. care e atât de disperat după carne de liceu, încât uită să facă treaba asta mai discret
Am sustinut intotdeauna creatia. Creatia pura. Neintinata de piata, de interese mercantile, nepangarita de maturitate. Ma-tu-ri-ta-te. Ce odios suna. Ce frumoasa ar fi lumea dacă am scalda-o în fiecare dimineata în puritatea ochilor unei fete de liceu! 

Am mers în licee pentru a culege ca pe niste boabe de roua creatiile voastre. Azi voi publica un pasaj din blogul celei care a castigat concursul de literatura: Creati. Iubiti. Creati., din cadrul proiectului meu de mentorship.

„Azi, o gargarita a intrat pe fereastra deschisa în zbor și s-a asezat pe buchetul de flori uscate primit de la El acum un an. Florile putrezisera în glastra, dar eu am lasat totul asa, incercand să opresc timpul și să spun clipei: Stai! 

Oare gargaritele cu ce se hranesc?

O vad cum se plimba peste petalalele scofalcite, cum urca tulpina scorojita. Tie o să-ti spun adevarul, gargarito, pe tine n-o să te mint. El nu mi-a dat niciodata nicio floare. Buchetul asta mi l-am cumparat singura, pentru ca El… El nici macar nu stie ca exist… 

Azi am aflat cu ce se hranesc gargaritele.

Cu iubire.
A.R.
Cls. a XI-a B”

11 comments:

  1. mai bine citesti ziare, zau :)) e mai mult sf veridic :))

    ReplyDelete
  2. Ummm, eu nu recunosc personajele. Dupa mine, asta e o veste buna, sunt la fel de neconectata la "realitatile romanesti" (le pun in ghilimele fiindca nu desemneaza decat o parte din Romania, aia rea de obicei) ca intotdeauna :)) Chiar asa, traiesc in Romania, dar...nu traiesc in Romania :))

    ReplyDelete
  3. Nuuuuu, te roooog, nu ne lasa asa! Spune-ne macar cine e scriitoarea! Trebuie sa ne spui macar atat, desi mi-ar placea sa stiu cine e si actorul total. Adica daca nu ne spui la cat de incredibile sunt textele as putea sa spun ca le-ai inventat :)) Nu vrei sa raspandim zvonul asta, nu-i asa Maestre?

    Cu respect si multi drag :)))))

    ReplyDelete
  4. Mai zic o data: nu am dat copy paste la ce au scris ei, am rescris, am adus un tribut in stilul lor. Pentru cei care nu i-au recunoscut, felicitari! Traiti intr-o lume mai buna. O sa incerc sa ii ignor si eu de acum inainte. Da ' sunt asa de multi ...

    ReplyDelete
  5. Atata "modestie" n-am vazut de cand mama m-a facut...

    ReplyDelete
  6. Dar le-ai rescris bine secreţiile literare. Nici cu Google nu le-am dat de urmă.
    Nu mi-am dat seama cine sunt ilustrissimii. Poate şi pentru că şi cioporul de eligibili e prea numeros.

    ReplyDelete
  7. @Marius Delaepicentru
    Maestre, inca nu s-a nascut google-le ala in care sa gasesti ceea ce gandesc oamenii, dar nu scriu chiar la fel.

    ReplyDelete
  8. as zice ca primul e baiatul ala fara umor, Bendeac, sau asa ceva. A doua ar fi Raduleasca. Nu imi dau seama cine e castigatorul locului 3...

    ReplyDelete
  9. 1. bendeac
    2. mihaela radulescu
    3. tudor chirila
    Primesc un premiu?

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate