cipangu

Wednesday, January 11, 2012

I love ゆ

Pentru că încă nu m-am prins cum se trăiește din scris, ceea ce urmează e un articol publicitar. Da, vând tricouri. Asta e, am făcut eu altele și mai rele pentru bani. Înainte să dezvelim produsul o să vă mai duc puțin cu vorba, că așa se face: întâi duci fata la cofetărie și după aia îi arăți lista cu revendicări. 

Onsen înseamnă în limba japoneză izvor fierbinte. Dar cel mai bine o voi ruga pe una din starletele filmului Baraka (r. Ron Fricke) să vă explice într-un testimonial scurt cam ce e de fapt onsen-ul și cât de bine te simți. 




Scăldatul în onsen, deși are evidente referințe lichide, constituie o parte destul de solidă a tradiției nipone. Apa fierbinte, perpelită vulcanic, are datorită mineralelor o grămadă de proprietăți, nu chiar ca latifundiarii români, dar are. Face de împreuneală (că cică alungă migrenele, pretextul numărul unu antisex), ia constipația ca cum ai lua-o cu mâna, rezolvă diabetul, îți netezește pielea ca mătasea, ce mai, intri maimuță și ieși păpușă! 

Să mergem mai departe. Întocmai ca publicitatea, onsenurile se împart în două mari categorii: outdoor și indoor. La cele outdoor, avantajul e că vezi peisajul. Dezavantaj: te vede și peisajul pe tine. 


 
La fel ca universitățile japoneze, avem onsen-uri de fete, onsen-uri de băieți și comune. La cele separate, se intră în nudu´ gol. La cele comune, costumul lui Adam, respectiv Eva, trebuie accesorizat din păcate cu un prosop înfășurat din păcate în jurul corpului, care acoperă din păcate tot ce e mai interesant sau, tot din păcate, un costum de baie. Am mai zis „din pacate”? Da. Not that kind of party… 



Să luăm un exemplu concret la secțiunea onsen interior: onsenul de la noi din bloc (separat, la dreapta doamnele, la stânga restul). A nu se înțelege că toate blocurile din Japonia au onsen. S-a nimerit să aibă al meu, fiind un soi de bloc cu apartamente de vacanță, care în vreme de criză a devenit mai abordabil. 



Prima mea baie în noua reședință: subsemnatul și încă un vecin destul de copt, care bineînțeles, mă întreabă de unde sunt. (Același vecin mă întreabă și azi, după aproape trei ani, de fiecare dată când ne întâlnim de unde sunt, după care adaugă o variantă tip „lasă-mă să ghicesc”: Bulgaria? Serbia? Croația?) Bazinul, după cum se vede în imagini, nu sare de doi metri în lățime. Adâncime, cât să stai în șezut și să-ți vină apa până la piept. În timp ce eram cufundat în binecuvântarea fierbinte și în propriile gânduri, vecinul (în fața mea, tot în bazin, dar în picioare) începe să facă fandări laterale. Și-mi vin în minte brusc versurile lui Aurel Baranga, publicate la 1 octombrie 1931 într-o revistă cu un tiraj de doar 13 centimetri, al cărei nume nu poate fi redat aici, fiind acoperit de prosop: „Hei cazaci, hei cazaci, trageți clopotele dintre craci”… Când vecinul a început să facă opturi, m-am ridicat și am luat distanță.



Pentru că e un fel de baie comună, e și un loc de socializare, un fel de poiana lui Iocan, sau mai bine copaia lui Iocan. Trebuie să mărturisesc că încă nu mă simt foarte tare în largul meu să stau la taclale cu vecinul de oglindă în timp ce mă săpunesc pe scăunel și sunt recunoscător că japonezii nu se manifestă ca italienii când se văd. Nu m-aș fi văzut luându-mă în brațe, scuturând mâna cu efuziune sau țocăindu-mă cu administratorul zgomotos pe obraz, având doar un prosopel aruncat sportiv pe umăr.

Mai toate conversațiile încep cu o constatare despre vreme, ceea ce iarăși nu mă ajută foarte tare să fiu eu cel care inițiază o discuție. Dacă după ce zic: „Cam frig, nu-i așa?” îmi alunecă ochii în josul vecinului și înțelege, doamne ferește, că fac vreo aluzie, bat vreun apropos…

Sau cum ar fi să împrumut o bormașină de la vecinul de deasupra și în timp ce stăm cufundați în bazinaș să-mi aduc aminte să-i mulțumesc: Vecine, ai o sculă, să-ți trăiască! Nevastă-mea îți mulțumește cu ceru´ și pamantu´! Că de când mă ruga să-i dau niște găuri în balcon să-și întindă rufele… Nu, clar, discuţiile astea tehnice trebuie evitate, e bine să nu ceri chiar atunci chestii de genul: ciocan, ştangă, vâslă, cârjă




Apropos, ritualul ăsta al băii în onsen m-a convins că treaba cu “mărimea contează” e cât se poate de adevărată. Şi la ce vă gândiţi voi, dar eu mă refeream la dimensiunea bazinului. Să stai gol puşcă într-un bazin de doi pe cinci cu încă patru bărbaţi e oarecum acceptabil. Dacă soţia ar veni acasă şi te-ar găsi încercând să faci acelaşi lucru, dar în cadă, toată scena devine ceva mai greu de explicat.

În ghiduri, hărți şi la faţa locului, onsenurile sunt marcate fie cu simbolul
fie scris in Kanji: 温泉, dar cel mai des pe perdeaua de la intrare o să întâlniţi un caracter Hiragana simpatic şi uşor de recunoscut:



Pentru o pronunție corectă, apucaţi-vă gulerele cu ambele mâini şi legănați-vă stânga dreapta, în timp ce spuneți: „Apăi iu iu iu si iu mă cheamă/ Iepurele-i bun de zamă/ Iepuroaica de friptură/ Mândra de ţucat în gură”. Deci se citește yu. Mie îmi place onsenul. De aia am zis: I love . Daca îţi place şi ţie, am un tricou pentru tine. Sau trei.





 P.S.I love is a registered trademark of Yokohama Fujiyoshi Onsen. Unauthorized use or duplication of this mark is strictly prohibited by law.

19 comments:

  1. Din nou, si nu stiu a câta oară ...mă faci sa mă "tavalesc "de ras!Esti un scriitor deosebit, un un simt al umorului remarcabil!

    ReplyDelete
  2. pai si de unde se pot cumpara tricoa...ourile astea?

    ReplyDelete
  3. hãhã. asara am fost la sala. la brasov e un complex dragutel cu saune, piscine, jacuzziuri, teren de fo'l'bal si sala de tras de fiare/alergat...in fine. La brasov fiind si craciun/revel de rit vechi in aceasta perioada este deci plin de moldoveni pruteni si rusnaci. eh, exact aceeasi senzatie am avut si eu cand am intrat la sauna turceasca...pe langa zumzait, eram 30 intr-o baliuta d'aia ceausista. asa ca i feel you! traiasca the love for ゆ

    ReplyDelete
  4. @Diana
    Multumesc mult. Sper ca ai strans bradul, sa nu te tavalesti prin ace...:p

    ReplyDelete
  5. @Radu
    ‎1. Se ia masura. 2. Se trimite la iertatimacanusuntjaponez@yahoo.com. 3. Vorbim.

    ReplyDelete
  6. @io-n Dushu Tau!
    Ce tare! Ei in sauna cu Io-n Dushu Tau!... Daca nici asta nu-i love for ゆ, atunci ce mai e?!

    ReplyDelete
  7. George, ake-ome! Koto-yoro.

    Am constatat că nu numai că nu se poate trăi din scris, dar nici din citit nu prea iese mare lucru. Aşa că nu pierzi nimic dacă citeşti ce scriu mai jos.

    Despre responsabilul cu întrebarea: de unde eşti? trebuie să ştii că în orice cvartal e desemnat cîte unul. Cu cît mai ramolit, cu atît mai eficient. Eu am în cartier unul care, cum mă prinde, cum ajută să îmi afirm verbal identitatea etnică. Şi tot cam spre Bulgaria alunecă şi el atunci cînd îl las să ghicească.

    Am o observaţie privind corespondentul românesc pentru onsen. Este apă termală.

    Am intrat şi eu în onsen. Ultima oară, acum vreo 10 ani. Pe lîngă că nu mai am silueta shwartzeneggără (nici n-am avut-o vreodată) nu am încredere nici în apa (epi)dermală de care zici. Intru maimuţă şi ies tot maimuţă. Nu las în bazin decît părul cu termenul de valabilitate expirat (şi expiră mult şi des). După ce mă bălăceam în onsen, mai pe seară sughiţam invariabil. Mi-am dat seama că mă înjura omul desemnat cu întreţinerea bazinului. Confunda gaura de drenaj cu altceva. E păcat, că dacă aş fi mers mai des pe la onsene, le-aş mai fi temperat localnicilor tribulaţiile gramaticale, în special pe cele despre lungimea copulei.

    ReplyDelete
  8. Marius 先生
    Kotoshi mo yoroshiku! Mai ales dac-o fi sa fie ultimul...

    Partea amuzanta cu intrebarea "De unde esti?" este ca am raspuns de cateva ori Chinez si n-au obiectat prea tare...

    Asa este, e apa termala. Am tot folosit in carte corespondentul asta romanesc, ca am zis sa nu ma repet la infinit si pe blog.

    Eu voi continua sa intru in onsen. Am invatat la termodinamica printr-a zecea ca la temperaturi inalte, obiectele se dilata.

    ReplyDelete
  9. Sugoi desu.
    Nu ma satur sa citesc ceea ce scrii! Ca este vorba de carte sau de blog ... nu are importanta!
    Talentul este acelasi ... si este exact pe gustul meu!

    Omedetou.

    ReplyDelete
  10. Cel mai misto onsen mi se pare cel (Free) de pe Io-Jima

    ReplyDelete
  11. Mai mult gazele se dilată la cald. Dar şi organele cavitare. Fierul din hemoglobină nu prea. Dar dacă îţi place onsen, cel puţin cu onsen-tamago să te alegi. Asta, cînd ai de a face cu vreo migrenă rebelă. :)

    ReplyDelete
  12. Multumesc mult, Adela. Desi, sincer, nu asociez deloc imaginea ta serioasa din fata cladirii Comisiei Europene cu cineva care rade la marlaniile mele.

    ReplyDelete
  13. @Marian
    M-ai facut curios. Ce-l face atat de special?

    ReplyDelete
  14. Iwojima e obiectiv militar. Nu se descinde acolo decît cu uniformă de jieitai, lopăţică de infanterie şi cască.

    ReplyDelete
  15. Cat am putut sa rad! Mai ales pe a doua parte a postului :))

    N-am fost niciodata la un onsen. De fapt, n-am fost niciodata in Japonia. Dar imi doresc nespus sa ajung acolo. De vreo doi ani jumate mi-a rasarit dorinta asta in coltul mintii, cand am inceput sa invat limba japoneza si sa descopar, incet incet, portiuni ale culturii acestei tari. Sper ca o sa ajung si eu acolo candva (candva mai curand).

    PS: Pentru ca este prima data cand va comentez pe blog (de fapt prima data cand ma adresez dumneavoastra), vreau sa va spun, domnule George, ca citesc cu mare placere tot ceea ce ati scris si scrieti (cartea, pe care am citit-o, in mare parte asteptand tramvaiul, in drum spre serviciu, si, practic, razand de una singura in mijlocul strazii, + blogul, pe care l-am citit cap-coada pana am ajuns la articolele recente) si vreau sa va multumesc ca imi inveseliti diminetile, dupa-amiezile si serile cu gandurile pe care le asterneti pe foi fizice sau virtuale.
    Va doresc multa sanatate si inspiratie.

    ReplyDelete
  16. Treaba cu onsen-ul tot de la maimutzele cu curu rosu am invatat-o. Dăshtepte maimutzele astea, ce sa mai!

    ReplyDelete
  17. Hai salut si spor in vanzari.

    Sunt concisa-n exprimare pen'ca, nu-i asa, time is money! Iti popularizez postarea cum pot, sper sa vinzi macar un tricou datorita acestei straduinte.

    In rest, despre text nu mai fac comentarii pentru ca ...DIXIT. Un an bun, bun, bun...!

    P.S. Mai multa convingere si variatiune cred ca nu ar strica... ex. la comanda pentru familie, mama+tata+copii bonus un evantai pentru doamna. Crezi ca glumesc? Nu.

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate