cipangu

Tuesday, February 21, 2012

Când poveștile mor în sertare

Acum doi ani și mai bine, am scris o poveste pentru copii – „Taro și magneții de frigider”. De fapt nu eu, copilul din mine. Trebuia să spun asta încă de la început, pentru că dacă aș fi scris-o eu n-aș fi crezut atât de tare în ea. Dar el a scris-o cu sufletul și de asta mă încăpățânez încă să cred că merită să fie citită și de alți copii.

În Taro și magneții lui de frigider a mai crezut un copil mare – Roxana Soare (mai talentată decât mine), care s-a pus și ea la mintea mea și i-a dăruit poveștii culori, i-a îmbrăcat personajele și le-a desenat zâmbete. 


De un an și mai bine, Taro bate la ușa editurilor și nu-i deschide nimeni. Cei care s-au sinchisit să răspundă, au zis cam așa:  vă felicit pentru poveste bla bla… am citit-o și mi-a plăcut mult bla bla… atât textul și ilustrațiile au făcut o impresie foarte bună bla bla… povestea e frumoasă, ilustrațiile sunt reușite, ar fi păcat să zacă în stadiul de proiect bla bla… dar nu putem finanța alte proiecte din exterior bla bla… fondurile editurii sunt reduse bla bla… din cauza recuperării extreme de dificile a banilor de la intermediari bla bla… nu vă putem promite nimic bla bla… policromia presupune niște costuri destul de mari bla bla… trecem printr-o perioadă foarte critică din punct de vedere financiar… vremurile sunt neprietenoase bla blaa… deci nu.

Aș putea să o public foarte bine pe blog, o să-mi spuneți, dar - nu vreau să jignesc pe nimeni - am observat că în general oamenii nu apreciază nimic din ce primesc gratis.

Probabil că și după ce o să treacă și o să rămână doar o notă de subsol a istoriei, criza asta financiară o să fie folosită încă multă vreme ca scuză pentru orice. Nu m-ar mira ca o Ea, ajunsă-n iatac, să-i spună Lui la momentul culminant: Iubitule, ești un tip mișto, arăți bine, mă faci să râd, mă simt bine cu tine, dar știi, trecem printr-o perioadă foarte critică din punct de vedere financiar și nu doar noi, problema e generalizată, Europa se confruntă cu o severă criză a datoriilor suverane, tensiunile din Orientul Mijlociu au dat peste cap indicii bursieri și prețul petrolului, iubitule, îmi pare rău, dar momentan nu facem dragoste.

Pe vremea copilăriei mele celei dintâi, poveștile erau nemuritoare, sau parcă așa îmi amintesc. Acum, în copilăria asta tulbure de pe urmă, poveștile mor de singurătate uitate prin sertare. 


Nu m-am milogit niciodată pentru share sau like. Dacă cineva care citește crede că merită să ducă vorba mai departe, îi mulțumesc încă de pe acum că încă mai crede în povești și în edituri.

10 comments:

  1. Stiu ca pare "futurist" si ca nu multi romani au posibilitatea - desi am vazut destul cu kindle prin tramvaie/metrou, dar incearca sa o faci in format pentru Kindle si sa o pubici pe Amazon. Zic si eu...

    ReplyDelete
  2. Asta cu criza o stiu foarte bine, unde lucrez eu s-au dat afara in ultimii doi ani cam 50% din angajati, poate mai multi, si e tot criza, si nu se va mai termina niciodata... Pentru ca e misto sa fie criza, sa ai oameni mai putini care sa munceaca de doua ori mai mult pe aceeasi bani.

    Dar presupun ca la edituri e cu totul altceva, adica au si ei dreptate pe undeva: cine sa cumpere acum povesti pentru copii? Mai ales acum cand toti cumpara doar carti cu winnie the pooh, de parca e o lectura obligatorie pentru tot mapamondul.

    Cat despre faza ca "în general oamenii nu apreciază nimic din ce primesc gratis" stii bancul cu frigiderul (sau pate nu-l stii). Un omulean si-a luat un frigider nou, iar pe ala vechi (care mai functiona) l-a scos in strada, sa-l ia un om amarat. Si a stat, asa, frigiderul ala pe trotuar o saptamana, doua... nu-l lua nimeni. Pana cand omuleanului nostru i-a venit o idee. A pus pe frigider un bilet pe care scria: de vanzare, 1 milion. Ghici ce? A doua zi nu mai era.

    ReplyDelete
  3. Baftă! Poveştile nu mor niciodată... :)

    ReplyDelete
  4. Sunt de acord cu Radu. Nu știu dacă neapărat Kindle și dacă neapărat Amazon, dar digital categoric, dacă altfel nu se poate.
    Poate succesul variantei digitate va atrage după sine o publicare pe hârtie.
    Probabil te gândești că un copil nu stă să citească de pe un reader. Totuși băiețelul meu (3,5 ani) sa uita singur la filmulețe pe youtube.com, desigur după ce tastez eu ce cauta. E înnebunit după trenuri, filmulețe cu cântecele pentru copii și "Povestea celor 3 purceluși". Pe asta o avem și tipărită și face parte din colecția de povesti pe care i le citește mama lui seara înainte de culcare.
    Așadar, poate fi un prim pas, asa cum cântăreața româncă Ina s-a lansat întâi pe youtube.com.

    ReplyDelete
  5. Si totusi copilul nu prea sta pe kindle.Dar parintii dau bani pe carti de povesti totusi, chiar daca nu mai mult decat pe hainute. Cred ca editurile s-au obisnuit sa publice numai ce vine din afara, prea putini autori romani. Autorii romani care devin publicati sunt cei care incep in afara ma intai, iar apoi si tara noastra superficiala ii recunoaste. Am fost la Circ de Soleil, si acolo am vazut un numar foarte frumos cu doi acrobati. Apoi am aflat ca erau romani care mai demult au incercat sa se remarce la o emisiune gen "romanii au talent" si nimeni nu i-a bagat in seama.

    Si faza cu gratis e adevarata.

    ReplyDelete
  6. O variantă prestigioasă, cu mulţi cititori, aici:
    http://editura.liternet.ro/

    Succes!

    ReplyDelete
  7. Publica singur. Eu asa fac: www.loculpotrivit.info.

    Sa faci un ebook foarte usor. La fel de usor este sa iti creezi un cont pe amazon si sa publici varianta tiparita acolo. gasesti la ei toate cerintele, etc.

    ReplyDelete
  8. Eu sunt pentru audiobook :] de cand am inceput sa ascult audiobooks, dupa ce citisem cartile in prealabil, am devenit o mare sustinatoare a acestei platforme digitale. Cu mare placere asculta si copiii un CD (sau, pt ca tot s-a vorbit de YouTube, ar viziona un clip cu sonorul audiobook-ului si desenele din carte), asa cum ascultam si noi pe vremuri minunatele discuri cu povesti :] Deci, de ce nu audiobook? :]

    ReplyDelete
  9. Povestile mai au inca farmec. Majoritatea editurilor nu stiu insa sa le vanda. Directorii sunt fosti angajati ai unor edituri mari, soferi, contabili etc. De aici vine tragedia, de la un management prost facut.

    ReplyDelete
  10. Legat de reusita romanilor in Romania. Multi romani au succes in afara tarii, iar in Romania nu au. Exemplu este si d-lul Moise. Din experienta japoneza a scris o carte de succes. A scris-o in afara tarii si a scris despre Japonia. Cartea scrisa aici n-a avut succes; la fel si cu acrobatii despre care zicea cineva mai jos. Nimeni nu e profet la el in tara...

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate