cipangu

Monday, February 13, 2012

Lust in translation

Dacă ai învățat să zici rău rățușcă rămurică într-o altă limbă decât cea a celui care poartă același model de verighetă cu tine, dacă te asemeni cu jumătatea ta ca două picături - una de fanta, alta de cola, dacă dialogul dintre partenerul tău și soacra lui se rezumă la a rânji unul la altul larg, tâmp și prietenos, se cheamă că alcătuiești un cuplu internațional și atunci postul ăsta e pentru tine. 

Celor cărora le surâde ideea unei relații cu cineva de peste șapte mari și șapte țări, cu trei nuanțe mai închis la culoare sau cu ochii fugiți mai spre urechi, trebuie să întoarcă problema pe toate fețele. Sau pe-o parte. Redau mai jos, cu seriozitate și duioșie, una din micile probleme despre care e vorba în propoziție. 

Pe unul dintre colegii cu care am lucrat pe vas îl chema Scotty și era scoțian. Am citit undeva că pe unul l-a mușcat un câine când era mic și de atunci a căpătat o fobie față de orice arătare cu blană care lătra. Pe altul cică, tot așa, când era țânc, l-a mușcat un cal și de-atunci făcea ca toate alea când vedea cai, nici vorbă să mai și călărească. Eu cred că lui Scotty în copilărie i-a făcut ceva o fată, nu știu ce, oricum ceva rău, pentru că acum când se făcuse mare și fotograf pe iubita lui îl chema Luke și era filipinez.

Și pentru că pe vas lumea e mai trecătoare ca-n viață și unii îşi termină contractele mai repede, echipele se schimbă, cabinele se ocupă prin rotație, m-am nimerit coleg de cameră cu scoțianul Scotty. Omul mi-a explicat mieros situația și m-a întrebat ce părere am dacă vom fi trei de acum înainte. Nu era însărcinat, îmi cerea voie ca din când în când să înnopteze și iubitul la noi în cameră. În mod normal, conform regulamentului, puteam să zic nu, dar ceea ce Dumnezeu a unit, cine-s eu să trimit în cabine separate? 

Paturi suprapuse. Dragii de ei erau amândoi niște ursuleți pufoși și bucălați, de m-am întrebat în prima fază cum încap amândoi într-un pat îngust până și pentru un singur corp normal, un pat la fel de generos cum e bârna pentru talpa de gimnastă chinezoaică (de-aia cu certificatul de naștere falsificat). Cum zicea George Carlin referindu-se la înmulțirea la supraponderali: it doesn´t seem structurally possible. Din rațiuni de siguranță am ales patul de sus și le-am sugerat politicos să nu simț totuși alte bâţâieli în afară de ruliu și tangaj.

Conviețuirea noastră pașnică a mers o vreme de minune. Eu mă cățăram primul la etaj, îmi trăgeam pătura peste ochi, îmi înfundam capul în pernă și încercam să adorm închipuindu-mi că patul meu suprapus e unul normal, sub care doi pui de panda grăsuni scâncesc în somn într-un coșuleț de nuiele prea strâmt. Aș fi trecut cu vederea că năbădăioasa aia de Scotty era cam dezordonată și îşi lăsa fulăraşul din blăniță de șinșila aruncat pe te miri unde. Problemă era că Luke sforăia. Deh, bărbat. Sforăia de parcă se cobora ancora și lanțul ăla trecea za cu za prin fiecare fuștel de la scara patului nostru suprapus. Sforăia de vedeam chila vasului zdrelită de recifuri de corali. Sforăia.

Și atunci se auzea invariabil vocea lui Scotty: Luuuke… Luuuuke... La început am crezut că fac chestia aia „pe roluri” și o să urmeze „Use the Force”… sau mai rău, în caz că nu-mi sărise somnul de tot sau că lucrurile ar fi dat cumva pe dinafară de atâta firesc: „Luke, I’m your father”…

Dar nu, vocea șoptită continua (n-am cum să scriu cu accent scoțian, dar o să încerc să redau fonetic ce auzeam): On yerrr söid… Luuuke, on yerrr söid… Într-un final se auzea vocea celuilalt, prin somn: What?, apoi ping-pong de replici: – On yerrr söid… – What? – On yerrr söid! – What?? – On yerrr söid!!

Cand What-ul lui Luke ajungea la trei semne de întrebare, accentul lui Scotty începea să sune mai a engleză și îl deslușeau și ăştilalţi, impurii, non-nativii. Aşa se face că după o vreme în care episodul s-a tot repetat, ziceam o dată cu Scotty, ca pe o rugăciune, înainte să adormim toţi: On your side!!! Turn on your side!!!

19 comments:

  1. Tocmai mi-a atras cineva atenţia că se zice râu răţuşcă rămurică, da´ io pun rău´ înainte.

    ReplyDelete
  2. da...pana mea, daca patul era ingust..stateau "pã said" pe rand? ;))

    ReplyDelete
  3. @io-n Dushu Tau!
    Stateau pe Kant.

    ReplyDelete
  4. asta imi aduce aminte de "http://www.youtube.com/watch?v=_OBlgSz8sSM"...strict din puct de vedere linvistic =))

    PS: am ajuns la concluzia ca daca vrei sa postezi un comentariu pe blog in curand o sa-ti solicite si probe ADN sa verifice ca nu esti un "boot"

    ReplyDelete
  5. Ai avut un pic de ragaz si ai scris. Ce bine!

    ReplyDelete
  6. Numai ce te-am descoperit datorita unei colege (ea e innebunita dupa cultura japoneza, insa eu sunt mai mult obisnuita cu cea coreeana :D nu cred ca e vreo diferenta prea mare intre cele doua :-?). Si stai sa vezi - o sa-ti rod cartea din coperta in coperta, iar blogul din pagina in pagina. Si... si! Desi inca n-am apucat sa-ti citesc creatia, deja esti pe lista autorilor mei favoriti! (Sunt sigura ca 'Iertati-ma ca nu sunt japonez' nu ma va dezamagi XD) XD

    ReplyDelete
  7. Superdelicious faza cu caine/cal/fata hahaha. Multam de poanta; o s-o savurez multa vreme de acum inainte.

    ReplyDelete
  8. Bine ca nu i-a venit niciunuia dintre ei doi ideea de love-triangle! :))))) Nu te vedeam bine, pana la urma spatiul de fuga era limitat :))))

    ReplyDelete
  9. apăi asta zic eu că înseamnă să fii o persoană tolerantă. :))

    ReplyDelete
  10. @Marius
    Ei, copilaşul ăla vorbeşte curat, înţelegi şi prin somn...
    P.S. Da, e din ce in ce mai complicat să comentezi. Ca să postez comentariul asta cică tre' să demonstrez şi eu că nu sunt robot, scriind: "agradmi may,". Mi se pare un test destul de bun, ştie toată lumea că roboţii, cum prind un loc de comentat, înjură.

    ReplyDelete
  11. @ilincaotgramesti
    Dap! Şi-am mai prins peste încă o săptămână răgaz să mai şi răspund! Yeiii...

    ReplyDelete
  12. @GioSoulXD
    Au asemănări evidente, s-au influenţat mult una pe cealaltă, dar nu prea poţi pune semnul egal între cele două culturi. 1. clar sunt diferite. 2. i-ai irita şi pe coreeni şi pe japonezi cu afirmaţia asta. Ia gândeşte-te, între cultura română (ce-a mai rămas din ea) şi cea bulgară e vreo diferenţă?

    Îţi mulţumesc pentru entuziasmul legat de carte, dar aş zice totuşi că e mai bine să-ţi placă sau să nu-ţi placă ceva în cunoştinţă de cauză. Nu te-ai căsători cu cineva pe care abia l-ai cunoscut, nu?

    Aştept şi părerea de după lectură.

    ReplyDelete
  13. @Crina
    N-am găsit altă rimă.

    ReplyDelete
  14. @Mirona
    Le dădeam una cu poșeta-n cap de nu se vedeau!

    ReplyDelete
  15. @cinemavictoria
    Te rog, mai scrie o dată! Scrie la fiecare post, dacă se poate... Sunt atâția (mai ales printre prieteni) care mă acuză că aș fi intolerant, misogin, xenofob, mizantrop, rasist (apropos de asta cu rasismul, urmează un post).

    ReplyDelete
  16. ..si nu am inteles: te-au batzait pana la urma cu patul sau nu? si au coborat la prima si s-au casatorit, Scotty mutandu-se la Manila?

    ReplyDelete
  17. @Alex
    Te las pe tine sa continui povestea.

    ReplyDelete
  18. legat de subiect : hahahahaa:)
    argumente logice: este amuzant !
    concluzia : esti tare maestre!

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate