cipangu

Monday, February 20, 2012

Peștele cel mare se prinde cu cel mic

Istoria care urmează a fost văzută la televizor. O poveste simplă, în care niște oameni au plecat cu barca pe mare să prindă peștele Kue, peștele de poveste.

via http://www.mjnet.ne.jp/misaki/


Când au ajuns în larg, au aruncat bețele firave de trestie în ape și s-au pus pe așteptat. După o vreme, au scos un pește Aji, cât o palmă de om muncit, numai bun de despicat în două, împroșcat din zvacul mâinii cu sare, lăsat la uscat și astâmpărat foamea când va să vie. 

via http://www.okayamahamasaku.co.jp/blog/?paged=4

Dar oamenii au schimbat undițele cu altele mai mari, mai de nădejde, au luat peștele Aji și l-au spânzurat momeală în cârlig, apoi s-au pus pe așteptat. După o vreme, au scos opintindu-se din valuri o frumusețe de pește cu burta albă, lucioasă și o vipușcă galbenă pe fiecare parte. Era un pește Buri, fără îndoială, și oamenii s-au bucurat. Mare și borțos, pescarii ar fi avut cu ce se făli dacă s-ar fi întors cu el din drum.  

via http://www.igfa.org/species/75-buri-japanese-amberjack.aspx


Dar ei au lepădat undițele pentru altele și mai mari, au înjunghiat peștele Buri cu ditamai cârligul și l-au trimis în adâncuri solie, către peștele Kue, peștele de poveste, apoi s-au pus pe așteptat. După o vreme firul a zbârnâit și oamenii l-au tras cu bucurie afară, dar la capătul lui atârna tot peștele Buri, ca o păpușă de cârpă. Dâra galbenă - mândria lui - era zgâriată și în carne erau crestate brazde adânci. E mușcătură de pește Kue, a zis unul dintre ei, mai bătrân. E și mâine o zi. 

via http://photozou.jp/photo/show/78680/3718364


În ziua următoare, pescarii au luat-o de la capăt, cu răbdare. Au așteptat să prindă întâi un pește Aji, cu care au scos un pește Buri, cu care au momit fără grabă peștele Kue, peștele de poveste. După ceasuri bune de pândă, guta a șuierat și bătrânul a citit în sminteala ei că izbânda-i aproape. Au apucat zdravăn de fir și l-au înfășurat pe mosor, când cu putere, când cu fereală, când cu viclenie, până când au ridicat în barcă peștele Kue, peștele de poveste. Cât un stat de om, fioros și încruntat, ca după o bătălie pierdută.

via http://www.tokyohacker.com/gourmet/kue/


Cum spuneam, e doar o istorie simplă, văzută la televizor, despre niște oameni din Japonia care au plecat cu barca pe mare să prindă peștele Kue, peștele de poveste. E bună de citit pentru cei care uită că nu se poate ajunge departe din primul pas. Doar pildele proaste care se fâțâie pe la televiziunile românești ajung departe încă de la primul pește, unele, hăt, până la Monte Carlo și-napoi.

7 comments:

  1. Domnule Giogi,
    Da, am citit cartea, cum altfel si - la fel ca miile, milioanele :) de cititori - cer&rog si eu o continuare, ca nu se poate altfel, credeti-ma.
    Scuzati, comentariul meu nu are legatura cu pestele Kue, nici macar cu pestisorul Aji, dar sper ca n-o sa va suparati pentru atata lucru, ca doar sunt multe altele, daca tineti musai sa va suparati.
    Ce ziceti, sunt sanse sa ne mai pierdem somnul cu vreo carte de-a dvs.? "Please, please, please", cum zice francezu'. Multumesc anticipat (cumva, formularea asta parca obliga, nu-i asa :)? )

    ReplyDelete
  2. Domnule Giogi,
    Da, am citit cartea, cum altfel si - la fel ca miile, milioanele :) de cititori - cer&rog si eu o continuare, ca nu se poate altfel, credeti-ma.
    Scuzati, comentariul meu nu are legatura cu pestele Kue, nici macar cu pestisorul Aji, dar sper ca n-o sa va suparati pentru atata lucru, ca doar sunt multe altele, daca tineti musai sa va suparati.
    Ce ziceti, sunt sanse sa ne mai pierdem somnul cu vreo carte de-a dvs.? "Please, please, please", cum zice francezu'. Multumesc anticipat (cumva, formularea asta parca obliga, nu-i asa :)? )

    ReplyDelete
  3. @d.d.
    Dragă d.d. (dacă îmi permiteți să vă spun așa),

    Cu riscul de a dezamăgi, anunț de pe acum că „Iertați-mă...” nu va avea o continuare. Motivele sunt multe, unul ar fi că primul an nu trece decât o dată.

    Tot ce pot să vă promit e că voi încerca să mai păcălesc încă o dată vreo editură, două și poate cu voia lor să ne vedem cumva și în alte povești.

    Vă mulțumesc mult pentru cuvinte.

    ReplyDelete
  4. @ilincaotgramesti
    Mai spun. :)
    P.S. Apropos, dacă tot vroiați Carnaval, de ce nu v-ați dus la Rio, că e tot în februarie...

    ReplyDelete
  5. Pai la Rio trebuie sa fii pe strada neaparat cu si neaparat fara si cum eu nu pot în nici ruptul capului "cu...", nu pot nici în ruptul capului "fără..." m-am lipsit.

    ReplyDelete
  6. Aici este vorba despre o diferență de abordare a lucrurilor.

    Geert Hofstede (sociolog și antropolog) a analizat cultura organizațiilor din mai multe țări și a definit niște (de fapt 6, inițial au fost 4) "dimensiuni culturale", una dintre ele fiind asa-numita "orientare temporala".
    Din acest punct de vedere, organizațiile (companii, spitale, scoli etc) din Japonia sunt clar înclinate către a planifica pe termen lung, la polul opus fiind cultura americana, unde se cauta succesul pe termen scurt (ex: visul american).
    Cum noi romanii nu mai vedem în alta direcție decât spre vest, am îmbrățișat acel sistem de valori, sa-i spunem occidental, deși ne lipsesc multe alte lucruri pentru a avea succes cu el, și ne preocupa aparentele ...

    Daca nu ma credeți, citiți aici:
    http://geert-hofstede.com/dimensions.html

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate