cipangu

Friday, March 16, 2012

Diaspora, mod de întrebuințare

Când eram mic, credeam că Diaspora e un fel de nimfă, așa-mi suna mie numele ăsta și pentru că tocmai citisem Legendele Olimpului în timp ce trăgeam cu un ochi la desene animate, mi-o închipuiam desculță, într-o rochie simplă și albă, de in, cu o coroniță de flori de câmp, jucându-se cu Bambi prin păduri. În greacă ar însemna „împrăștiere”, probabil de asta, anii trecând, profitorii din ziua de azi o văd pe nimfa noastră tare împrăștiată și naivă, numai bună să-i ridici fusta, s-o ciupești nițel de poponeț și dacă vezi că merge, s-o trântești cu poalele-n cap colo-n tufe. 

Nu știu cum e la alții, dar în Japonia comunitatea de români e împrăștiată și ea în câteva grupuri pe Facebook - trebuie să ducem blestemul tracic al dezbinării cât putem de departe. În principiu, deși sunt făcute cu și pentru românii care locuiesc în Japonia, în ele reușesc cumva să se infiltreze personaje care locuiesc oriunde în altă parte. Problema nu e unde locuiesc, ci faptul că distinșii ăștia iau wall-ul grupului drept gardul din spatele blocului pe care își lasă numărul de telefon sau își varsă năduful și berea la pet băută cu o oră înainte. 

Sar peste cei care propun în mod frecvent oportunități de afaceri, produse revoluționare și vă prezint doar trei cazuri, incurabile, zic eu. Nu le dau numele din simplul motiv că ei și-au dorit contrariul, iar eu nu sunt peștișorul de aur al exaltaților, să-i fac celebri.

Dintr-un grup am ieșit la un moment dat pentru că la fiecare câteva zile era un nene prieten la cataramă cu Dumnezeu, cu care de altfel comunica direct și fără taxe poștale. Nenea avea două subiecte mari și late pe marginea cărora ne stresa cu majuscule 1. cum o să ardem în iad și 2. dacă nu e cineva interesat să construim împreună epoca viitorului energiei eoliene și fotovoltaice prin construirea de centrale eoliene-fotovoltaice.

Acum vreo două săptămâni, un gurist care rage atonal pe la Taraf TV și-a zis taci, c-am pus-o, acu´ e momentu´ să mulgem diaspora de lacrimi, le zic dintr-alea de jale, dor mamăăă, dor tatăăă, le bag d-alea cu străinătatea și-i înmoi. A început să pună linkuri cu fulminantele lui apariții în locande de cartier la nunți de argint, visând probabil că-l apucă pe Buddha de-un picior și-l cheamă cineva să concerteze la Osaka-jō Hall sau măcar la Kanagawa Kenmin Hall. Nț. S-a întors la Geamuri Multe.

Al treilea urangutan e scriitor. Sau cel puțin așa se recomandă și se visează. Am zis să nu fiu mefient și faptul că era din Caracal nu m-a împiedicat să-l suspectez o vreme de vagi urme de inteligență sau de talent. (Aici oamenii cu simțul umorului vor sesiza că am glumit, nu are nicio legătură locul nașterii cu viitorul tău traseu biografic; nu înseamnă că dacă te naști în cocină nu vei putea zbura la un moment dat. E nevoie de precizări având în vedere că mai citesc și înțepați.) Nărăvașul scrie mult și mai cu seamă folosind cuvintele alea de trei, patru, cinci, maxim șase litere pe care le vedem pe garduri în combinații cu nume de echipe de fotbal sau Malone. Și având conștiința propriului geniu vulgar, e nefericit și simte să se promoveze. Tot cu majuscule. Pe unde poate. Tactica lui e simplă: intră, face scandal, oamenii cad pe spate, pac, faimă! Modern. 

A intrat și pe pagina grupului cu câteva mostre din sinele lui covârșitor. I-am explicat că nici eu nu sunt vreun pudibond și că n-am nimic cu vulgaritatea în scris, folosită cu măsură, câtă vreme contextul o permite sau o cere, dar e bine să ții cont și de public. Altcineva l-a sfătuit că e de bun simț măcar să te prezinți înainte să-njuri. Da´ nu și nu. Omul e curajos. Semizeu în bătaia puștii. Reinventează literatura. Ba nu, literatura-i leșinată, era nevoie de el s-o apuce de umeri, s-o zguduie, să-i tragă palme și s-o aducă în simțiri. Trăiește periculos. Zvelt. Sare-n echer în piscina goală, pe burta goală. Bagabonțeală. Își revendică descendența din Miller și Bukovski, e copilul nedorit al lui Fănuș Neagu, a doua venire a lui John Wilmot pe pamânt.  

Nu, am glumit. Nu e nimic din toate astea. E exact ca băieții aia din Cișmigiu, care se îmbracă în parpalac și nimic pe dedesubt și ațin calea femeilor singure. Desfac pulpanele, își scutură chestia flască și inertă care a uitat de ani buni ce-i aia erecție și când femeile se sperie și o iau la goană, își zic în barbă: „bă, da´ ce bărbat bine sunt…” 

De ăștia trei am scăpat. Dar îmi pun mâna streașină la ochi și văd nori negri cum se-adună de-asupra românilor de pretutindeni. Diaspora sau nu, tuturor ni se pregătește ceva. La pândă, profitorii ăia grei, violatorii în serie, șulfele într-ale seducției își ascut limba și dinții. Vine campania electorală.

5 comments:

  1. Multumesc George pentru inca o portie buna de ras( desi e de plans, cum bine ai remarcat la un moment dat nu doar pe facebook se intampla asta. Din pacate am renuntat la site-urile online de stiri strict din motivul asta + jurnalisti in cautare de senzational care scriu mult dar spun putin.

    PS: felicitari pentru promo-ul festivalului Japan Play Transilvania :D

    ReplyDelete
  2. @Marius
    先生, ieri am incercat sa-ti las un comentariu la postul cu tixotropia si sa-ti multumesc pentru ca de fiecare data cand intru la tine pe blog mai invat cate ceva (sau imi dau seama de dimensiunea habarnismului meu :D).
    Nu stiu din ce motiv, mi-a aparut eroare. Aflu eu.
    Ma bucur ca ti-a placut micul meu Hitchcock tribute :)))

    ReplyDelete
  3. blogul?!...=)) un proiect care a ramas pe butuci din pacat poate o data o sa-l readuc la viata

    ReplyDelete
  4. @Marius
    Da, am încurcat Mariușii. Tre´ să mă întorc pe blogul celuilalt Marius si să fac cumva să-i las comentariul.

    Nu lăsa blogul pe butuci, că nu-i Dacia 1400.

    ReplyDelete
  5. E-n regulă, băieţi!
    Nu mi-a parvenit mesajul, dar iată că am parvenit eu. :)
    Am absovit în sfîrşit cursul scurt de pifani pe FB.
    Vă propun să punem clic de la clic şi să schimbăm imaginea diasporei în lumea celor care nu cu Vîntu.

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate