cipangu

Friday, June 1, 2012

Nutella

- M-asculți sau ce faci? Stai puțin locului să terminăm asta și dup-aia n-ai decât să faci ce vrei.
- Uaaaa, o pasăre! Ai văzut?
- Lasă pasărea acuma… N-ai stare? Ascultă-mă când vorbesc cu tine…
- Da´ ascult!
- Asculți… Nici nu erai atent. Ce-am zis?
- Că să scrii amintiri din copilărie…
- Asta am zis?! Vezi că nu ești atent? Am zis așa: pentru că vine 1 iunie, am ca temă să îmi aduc aminte, să povestesc împreună cu copilul din mine, adică tu, o întâmplare, o poznă, ceva…

- Cine-a zis?
- Cineva… o fată, ea mi-a dat tema.
- E profesoară?
- Ddda… într-un fel… Nu! Nu e. Așa ne jucăm noi, dăm teme și dup-aia…
- …deci și oamenii mari se joacă!
- Mă rog, să zicem că se joacă… dar altfel.
- Al´fel cum?
- Se joacă. O să vezi tu. Uite, fac teme.
- Păi fă.
- N-auzi că trebuie să facem împreună?
- Da´ io nu știu să scriu!
- Nu te pune nimeni să scrii! Tu trebuie doar să-mi aduci aminte de o prostie pe care ai făcut-o…
- Tu ai făcut-o!
- Da, și eu am făcut-o. Adică am făcut-o eu când eram tu. Înțelegi tu.
- Îhî…
- Deci pe care s-o zicem?
- Aaaa! Zi-o p-aia cân´ mă căcam pe mine la grădiniță și veneam cu pantalonii plini de cacao în săculeț și când ajungeam acasă îl ridicam în sus și ziceam: Uite, mamă, ți-am adus colivă!
- Nu pot, mă, s-o zic p-aia, e aiurea…
- Atuncea p-aia cân´ m-a lăsat mama la țară și io mă duceam toată ziua la Americanu´ și m-a învățat o poezie să io zic lu´ unchiu´ popa și cân´ am venit acasă i-am zis mama, m-a-nvățat Americanu´ o poezie să i-o zic lu´ unchiu popa și mama care-l știa pe Americanu´ cum e, că doar era văr-su´ mi-a zis aoleo, ce poezie...
- Nu merge, mă, nici asta…
- …și io am zis doar iesepopadinaltarcupulafăcutăpar și n-am mai apucat să zic și restu´ că mama mi-a zis hooo gata gata să nu cumva să-i zici lu´ unchiu´ popa așa ceva că e urât…
- … n-auzi că nu merge, cum naiba să-i scriu așa ceva în temă?!
- Sau aia cân´ eram în oraș și m-am căc…
- Băi, ce nu-nțelegi, fără prostii, gata, vrei s-o oripilezi?
- Ce-i aia oripilezi?
- S-o sperii, să fugă, să nu-i placă de tine… Ce, vrei să nu le placă fetelor de tine?
- Ba da!
- Păi vezi?
- …
- Te-ai gândit?
- Să zic cu fete?
- Nu să zici cu fete, să zici o poznă, o trăsnaie… Bine, și cu fete.
- Aia când eram cu o fată și aveam senviș la pachet.
- Sandviș.
- Da, senviș și… adică nu era senviș, că nu era cu salam, era cu două felii și la mijloc nutellă multă. Și io am zis că să împart să-i dau ei jumate și io jumate. Și dup´aia am dezlipit feliile și aia din partea ei se lipise nutella de ea și la mine era doar așa un pic. Și dup´aia…
- Nu mai zi și dup´aia, și dup´aia…
- Așa… și dup… nu și dup´aia… Și p-ormă ea n-a văzut. Și io cân´ am văzut că n-a văzut, am zis că să nu-i dau felia aia cu nutellă multă pe ea și le-am lipit repede la loc. M-asculți?
- Da, te-ascultam da´ mi-ai zis atâta de colivă și alte alea că acum în loc de nutella văd pantalonii ăia plini de …
- … ai, mă! Ascultă aicea…. Și… ce ziceam?
- Când ai lipit repede feliile la loc.
- Așa. Și le-am mai dezlipit o dată și acum era și mai multă nutellă pe felia ei, că se lipise și pe a mea era pâinea goală…
- Ce tembel poți să fii…
- Io? Tu… Da´ ea văzuse de prima oară că picase mai multă nutellă la ea și când a văzut că și-a dooa oară la fel a bufnit-o râsu´ că aveam și fața aia de „biiine, mă, ia-o tu acuma p-asta…”. Și s-a uitat la mine și mi-a zis: やはり貴方は子供だね
- Ce-a zis?! Stai așa… Păi ce-mi zici tu aici a fost anul ăsta, în ianuarie. Trebuia ceva din copilărie.
- Ba nu.
- Ba da.
- Ba nu. Trebuia o întâmp… o… o… ce-a făcut copilul din tine, adică io și tu să-ți aduci aminte și să scrii.
- Păi nu merge, mă, asta…
- Nu știu, nenică, treaba ta, io ți-am zis o grămadă. Nu vrei, nu vrei… Io ies p-afară, vii?

7 comments:

  1. La mulți ani și ție, copilă!

    ReplyDelete
  2. Noa, io nu mă bag ca musca-n lapte la toate postările tale, deși le citesc cu poftă, da' amu, dacă-i cu Nutella, îmi iau inima-n dinți și-ți zic să trăiești și să copilărești mult și bine! :D

    Io, care deja mă apropiu de mintea copiilor, o s-o țin tot într-o sărbătoare de-acu, să vezi =))

    ReplyDelete
  3. @arcadia
    Nici nu-mi pot închipui o altă Arcadie, decât în sărbătoare! Arcadia - transformă ploaia în ceai și-i smulge până și lui Bacovia un zâmbet ghiduș.

    ReplyDelete
  4. Bine, hai, Sa cresti mare! La multi ani!

    ReplyDelete
  5. @ilincaotgramesti
    Tălu´ mâna!

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate