cipangu

Tuesday, August 21, 2012

Concret

Următorul text este scris de Șerban Georgescu, coordonator al Centrului de Studii Româno-Japoneze. Un discurs echilibrat, cu care personal nu sunt întru totul de acord, dar cu o propunere concretă pe care o susțin 100%. Nu știu în ce măsură se va schimba ceva, dar merită încercat. Toată energia risipită pe dispute de orice fel ar trebui canalizată într-un sens pozitiv, care să miste lucrurile într-o direcție, spre o soluție legală. Sau măcar o lecție învățată, ca să nu se repete istoria de prea multe ori. 


„Domnul Hajime Hori urma să susţină peste doar câteva zile o conferinţă la Centrul de Studii Româno-Japoneze. Era prima de acest gen organizată la Centrul nostru. Un eveniment important, domnul Hori fiind un pionier între investitorii japonezi din România, domnia sa ocupând funcţia de preşedinte al fabricii de rulmenţi din Alexandria, după ce aceasta a fost preluată de compania Koyo. Ataşatul cultural al Ambasadei Japoniei din acea perioadă, domnul Hayashi, cel ce ne ajutase să organizăm acest eveniment, m-a contactat telefonic pentru a îmi comunica anularea evenimentului. Domnul Hori fusese muşcat de un câine şi îşi pierduse viaţa în urma acestui tragic eveniment. A fost un adevarat şoc pentru noi. Dar ceea ce m-a impresionat într-o măsură încă şi mai mare a fost desfăşurarea ulterioară a evenimentelor. Tragedia ce i s-a întâmplat acestui om a fost umbrită de “războiul” purtat între partizanii lui Bosquito, câinele maidanez, şi cei ce doreau “pedepsirea” acestuia. 

Acum, la şase ani de la aceste evenimente un nou caz şocant ce implică un cetăţean japonez contribuie la conturarea imaginii unei ţări de salbatici a României. O tânară venită în România pentru a participa la nişte cursuri organizate la Craiova de către AIESEC este preluată de la Aeroportul Otopeni de către un “cărător de bagaje” condusă la un taxi, apoi ucisă într-o pădure din apropiere.  

Pe măsură ce apar detaliile acestui terifiant caz, discuţiile riscă să ne conducă, din nou, pe o pistă greşită. Sunt arătaţi cu degetul organizatorii (şi pe bună dreptate), se aruncă din nou vina pe etnia criminalului, şi pierdem din vedere unii dintre vinovați (din punct de vedere moral cu siguranţă).  

M-am deplasat la Aeroportul Henry Coandă de câteva zeci de ori, împreună cu colegii mei, anul acesta, pentru a întâmpina oaspeţi veniţi din străinătate. Ultima dată, chiar cu mai puţin de o săptămână înaintea acestei tragedii, atunci când aveam ca invitaţi speciali la Şcoala noastră de vară doi studenţi din Sendai (care au plecat impresionaţi plăcut de România, dar care acum trebuie să răspundă acasă unor întrebări neplăcute cu privire la ţara noastră…). De fiecare dată te cuprinde sentimentul de jenă atunci când aştepţi înghesuit între feţe dubioase ce sunt pregătite să atace călătorii străini oferindu-se să le care bagajele sau să îi conducă la taxi. Situaţia este şi mai neplăcută noaptea.   

Cea mai neplacută amintire o am legată de primirea unui grup de artişti japonezi veniţi aici pentru un spectacol caritabil. Fiind un grup mare am pregătit un autocar şi am plecat spre aeroport însoţit de doi dintre colegii mei. La parcarea destinată autovehiculelor de dimensiuni mari de la Otopeni am fost luaţi la rost de un domn în uniformă, deranjat de locul în care oprisem autocarul. A trebuit să îl mutăm la o distanţă apreciabilă faţă de intrare. Aşa că la sosirea artiştilor japonezi am fost nevoiţi să parcurgem o distanţă destul de mare până la maşină, timp suficient pentru interlopii aflaţi în incinta aeroportului să le ia pur și simplu bagajele din mână invitaţilor noştri. A trebuit să ne luptăm cu “binevoitorii” aproape la propriu pentru a fi lăsaţi în pace – vă daţi seama ce primă impresie au avut oaspeţii japonezi. De această dată domnul în uniformă nu a mai avut nici o reacţie… Aşa cum nu a avut nimeni nici o reacţie atunci când un recidivist aborda tinere la miezul nopţii pentru a le “ajuta” cu un taxi!  

O altă mare problemă a acestui aeroport, care este în acest moment un monopol în ceea ce priveşte accesul cu avionul în capitală, o reprezintă taximetriştii. După tunul numit Fly taxi, acum Aeroportul Henry Coandă a devenit “tarlaua” taximetriştilor aşa zişi “independenţi”. Cine a luat vreodată contact cu aceşti bandiţi ştie la ce mă refer. Nici un taximetrist venit la muncă cinstită nu are loc de aceştia la Otopeni. Nu o singură dată i-am văzut blocând pur şi simplu trecerea călătorilor pentru a îi conduce la taxiurile lor fantomă. Noaptea sunt şi mai gălăgioşi şi uşor de observat. Ce face paza aeroportului în privinţa acestora? Păi de multe ori i-am văzut “socializând”…  

La acestea se adaugă aglomeraţia demnă de o piaţă periferică şi întârzierea “programată” la parcarea devenită neîncăpătoare în ultimele luni. Aceasta este “poarta de intrare în ţară”, acesta ar trebui să fie unul dintre cele mai sigure locuri din Bucureşti, nu-i aşa?  
Nu mă număr în rândul celor care se simt ruşinaţi că sunt români în astfel de situaţii (cum nici nu mă simt mai împlinit pentru realizările altora la Olimpiade ) – fiecare este responsabil pentru faptele sale. Nimeni nu are posibilitatea să îşi aleagă ţara unde se naşte, însă are posibilitatea să aleagă cum doreşte să trăiască. Nu sunt vinovat pentru toate infracţiunile din jurul meu, dar sunt vinovat atunci când întorc complice capul. Acum şase ani am făcut ceea ce facem de obicei: ne-am înjurat unii pe alţii, steril şi stupid: oamenii mor în continuare muşcaţi de câini, câinii mor în continuare călcaţi de maşini, de foame şi boli. N-am rezolvat nimic. Atunci am ales sa adopt şi să sterilizez animalele pe care le adopt. Ştiu, este puţin. Sunt alţii (nu mulţi din păcate) care fac mult mai mult.  

De această dată însă nu mai sunt dispus să tac. Ceea ce se întâmplă la Otopeni este de neacceptat. Doresc să văd măsuri imediate luate pentru a curăţa aeroportul de interlopi. Altfel, un astfel de incident este oricând posibil să se repete. Voi scrie o scrisoare de protest adresată Ministerului Transporturilor şi conducerii Aeroportului Otopeni. Dacă aceste incidente se întâmplă în autogara unei companii private de microbuze am posibilitatea cel puţin să aleg altceva. Aici ce putem alege?  
Cei ce se regăsesc în rândurile scrise mai sus sunt rugaţi să mi se alăture. Tăcerea înseamnă complicitate!”

3 comments:

  1. adevarat. in nici unul din aeroporturile pe care le-am vizitat pana acum nu e ca in romania. ceva trebuie facut! Insa cum in bucuresti totul este tolerat...de la "parcagii" care iti cer 10 lei sa iti "cedeze" un loc de parcare fara taxare pentru cat ai treaba in zona pana la astia de la autogara si gara care sunt ca niste purici pe caine.

    ReplyDelete
  2. Ca si cum am trai intr-o tara mega civilizata si sigura (Elvetia sau Norvegia sau... ce vreti voi), iar acest incident este ceva cu adevarat socant. Sa fim sobri! Traim intr-o tara gen Columbia unde discutia se va pune in curand, daca o ducem tot asa, daca sa iesi la amiaz' pe strada au ba. Apoi, pana si in ghidurile altor tari net superioare (Marea Britanie sau Suedia, de ex), gasim indicatii vis-a-vis de "nu folositi taxi-uri", "nu va lasati dusi de amabilitatea unora sau a altora", "nu schimbati bani decat la banci sau institutii abilitate". Asadar, spiritu' exista peste tot... Care este discutia, de fapt? Ca exista mafie la aeroport? Hahahaha. Da, exista. Ar exista daca nu ar fi mentinuta in viata de niste interese? Ar exista imputenia asta zilnica daca am avea de-a face cu niste caractere, si nu cu niste sume? Doamne fereste, nu e de vina nicicum biata japoneza naiva! Sa nu se inteleaga asta, ci mai degraba faptu' ca Romania a devenit o tara nesigura in primul rand pentru cetatenii ei. Iar asta doare mai mult decat proasta impresie pe care o lasam oricarui investitor, student, invitat, diplomat etc. Ceea ce ma doare, de fapt, este ne trezim mai mereu la cruda realitate numa' dupa ce un strain si-o ia. Dara zilnic si-o iau romani si... Nada, rien, nothing, oha! Ma doare fix la bascheti ca Romania face impresie proasta in strainatate atata timp cat Romania face impresie proasta chiar cetatenilor ei, in fiecare zi. Mi s-ar parea mai corect ca, in loc de mesh-uri publicitare lipsite de mesaj, de substanta, sa avem mesh-uri pe care sa scriem mare, corect si concis si in 2 limbi mesaje tip "Romania nu este o tara sigura", "Fiti atenti la lucrurile personale" etc. Poate asa s-ar trezi societatea, politicul, economicul si ce alte asemenea mai doriti si ar FACE ceva ca mesajul sa fie "Stop! Romania nu este tara unde te alegi cu un cutit in teasta daca vrei sa iei un taxi de la aeroport!"

    ReplyDelete
  3. "Ma doare fix la bascheti ca Romania face impresie proasta in strainatate atata timp cat Romania face impresie proasta chiar cetatenilor ei, in fiecare zi."
    Cu asta nu prea sunt de acord. Din două motive. Faptul că România face impresie proastă în străinătate se întoarce, în ultimă instanţă, tot împotriva românilor. Ca unul care de aproape 40 de ani trăieşte cu fundul în două (luntri)lumi, cred că pot să mă pronunţ în priviţa asta. În al doilea rând, multora dintre noi, românii, nici nu ne pasă de lipsa noastră de civilizaţie, atâta timp cât nu ne atinge direct. Iar uneori nici chiar atunci...

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate