cipangu

Thursday, August 30, 2012

În România nunțile durează trei zile și trei nopți

Acum mulți ani, undeva la țară prin sudul prăfos, nora vecinilor a leșinat în grădină, iar noi, ăștia de la oraș am chemat salvarea. A venit o Dacie carosată, medicul i-a făcut niște calciu și s-a dus. Mai târziu, când am trecut pe la ea să vedem cum se simte, socrii erau botoși nevoie mare și noi ne-am gândit că deh, își fac griji pentru amărâta aia. Nu. Erau revoltați. Cum să le facă ea una ca asta, să-i facă de râs în sat?! Ce-o să zică lumea? Și noi, de ce ne-am băgat?

Am recunoscut aceeași mentalitate rurală în modul în care a fost tratat, în mare, cazul Yurika Masuno. Aveam un cadavru în ogradă, iar principala noastră problemă era: oare ce-o să zică vecinii, aoleu, o să ne stricăm imaginea imaculatei noastre țări.

Ne-am pus puțină cenușă în cap prin editoriale, după care am revenit la vechiul refren: da´ ce, parcă numai la noi se întâmplă așa ceva, de ce să ne fie rușine, noi am inventat insulina și am luat zece la gimnastică!

Ce s-a întâmplat, concret, în două săptămâni de la moartea Yurikăi Masuno? Nimic.

AIESEC Craiova tace și îngroapă gunoiul sub preș, ascunzându-se după „solicitarea expresă a familiei şi a autorităţilor”. De aceea „nu are dreptul să dea niciun fel de declaraţii publice de presă pe acest subiect la momentul actual”.

Politicălicorecții, eternele curve neprihănite, s-au ofuscat că s-a menționat etnia criminalului. Cu siguranță, putea fi oricine altcineva. Cum am mai zis, putea fi, de exemplu, un membru al lotului olimpic la matematică; după cum bine se știe, aceștia, între două integrale, o ard pe la aeroport și combină fraieri.

Alți deontologi s-au dat de ceasul morții că deși nu s-a dat verdictul final, în loc să-l numească presupusul asasin, prin ziare respectivul cetățean onorabil a fost etichetat direct criminal. Ce bine că s-a semnalat acest lucru absolut impardonabil într-o presă care funcționează în rest după toate normele.

Aeroportul se spală și el pe mâini: „Am depus mii de sesizări împotriva piraților și cărăușilor care își fac veacul pe aici.”, zice Valentin Iordache, purtătorul de cuvânt al Aeroportului Otopeni. Poliția ridică și ea din umeri, n-are oameni, iar ăia din dotare sunt ușor de tentat. Pe gușterii puțini pe care reușesc să-i prindă, îi fac scăpați procurorii.

În România nu se face pușcărie pentru neplata amenzilor. Asta înseamnă că în fiecare zi, taximetriștii-pirat, curvele, parcagiii, combinatorii, maneliștii, bișnițarii, facturiștii lipesc pe spate fiecărui român care își plătește taxele, amenzile și utilitățile o foaie pe care scrie mare PROST. Și ca foaia aia să nu cadă, e întotdeauna un politician acolo care să-l bată prietenește pe spate. Eventual un ONG care apără drepturile oamenilor care se comportă ca animalele.

În România nunțile durează trei zile și trei nopți. Înmormântările, mult mai puțin și de obicei nu se schimbă mai nimic.

Susțin în continuare inițiativa curățării aeroportului. Nu-i de ajuns, dar trebuie început de undeva. Mai susțin pedeapsa cu închisoare sau muncă în slujba comunității pentru neplata amenzilor. Reintroducerea pedepsei cu moartea. Confiscarea averilor ilicite (da, s-a votat în 2011, dar s-a aplicat vreodată?). 

Aș propune însă înainte de toate înființarea în România a unei divizii gen BOPE (Batalhão de Operações Policiais Especiais), dacă nu mi-ar fi teamă că inițiativa asta e din start sortită eșecului, într-o țară condusă de nepedepsiți, în care întotdeauna o jumătate se ceartă cu cealaltă jumătate, jumătate e ocupată să pupe moaște, jumătate să pupe-n cur.



2 comments:

  1. Un ofiter columbian doar ce a fost condamnat la 60 de ani pt viol si crima - si asta in conditiile in care astfel de fapte se intamplau frecvent in Columbia fara a fi pedepsite (armata obisnuia sa dea vina pe grupurile infractionale si scapa usor de ancheta). Mi se pare o pedeapsa potrivita pt cel care a ucis-o pe Yurika.Si daca se poate aplica in Columbia, de ce nu si la noi?http://www.trust.org/alertnet/news/colombian-army-officer-convicted-in-landmark-rape-murder-case

    ReplyDelete
  2. Off, George sa stii ca m-am gandit la tine, la faptul ca daca aceasta tragedie se intampla inainte de a te fi hotarat tu sa te insori in Japonia ai fi avut de dat (mult mai) multe explicatii. Traiam cu impresia ca japonezii nu stiu prea multe despre Romania (decat de Nadia, hagi si Dracula, eventual), tinaganii nostri nu prea ajung pe acolo (de, drumu-i scump si dificil de intrat in tara si de trait ilegal) si din perspectiva unui sper, viitor turist, imi era bine asa. Acum ma intreb care e atitudinea lor cand afla de unde suntem. Si ce ar trebui sa facem noi? Sa plecam capul rusinati, sa ne cerem scuze sau sa argumentam ca nu toti suntem la fel? Cum sa-i explic unui japonez ca in Romania se merge in autobuz cu rucsacul in fata si cu geanta la piept, ca daca vezi persoane suspecte intr-o statie de autobuz mai bine nu urci sau daca le vezzi in autobuz mai bine cobori? Ca daca esti martor la un furt nu stii ce sa faci de frica fiindca or sa apara multi altii ca din senin nervosi pe tine ca le-ai stricat treaba? Iar politia apare mult mai tarziu, cand nu mai ai nevoie, daca apare? Ca atunci cand imi cumpar o poseta in Romania trebuie sa aiba si fiermoar si clapeta pe deasupra sa fie cat mai greu de umblat in ea ... pentru altii? Ca tunci cand parintii mei au venit cu trenul in Bucuresti ca sa plece intr-o excursie cu avionul de la Otopeni, a trebuit sa ma trezesc la 5 dimineata si sa-mi las copiii singuri dormind in casa ca sa ii conduc pe ei, adica sa le aleg un taxi ok din gara pana la aeroport, fiindca nu s-ar fi descurcat si chiar asa, firme ok au cerut tarif 40 ron din start cand cursa a fost de fapt 12 ron??
    Dupa mine, inainte de a incerca sa schimbam ceva, trebuie sa ne protejam individual invitatii, la noi la firma vin straini aproape in fiecare luna de azi de zile si de fiecare data i-a asteptat cineva. Pentru ca noi stim in ce tara traim, din pacate, ei insa nu.
    Iar mai departe, concret tot nu stiu ce as putea face sa determin schimbari la nivel mai mare, eu un om de rand si altii asemenea mie. Ai vreo idee?

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate