cipangu

Sunday, September 30, 2012

273 de motive…

…pentru care 273 de locuri pe care să le vezi înainte să pleci din România e un flaps de 2,73 lei.

Cine stă sau a stat la curte știe că e bine să-și scrie pe tomberon adresa, să nu se încurce sau rătăcească pe undeva. Adică pe românește atunci când ți-l fură, să nu ți-l vândă hoții de nou.

Acum câțiva ani, când încă nu plecasem din România, am văzut pe undeva prin zona Matei Voievod - Mătăsari, într-o curte, pe Strada Cutare la numărul X un tomberon pe care scria așa: Furat din Str. Cutare nr. X.

Proprietarul aruncase odată cu resturile menajere la gunoi și prezumția de nevinovăție a „presupușilor hoți de tomberoane” și scrisese deja în stele soarta tumbărăului. Viitorul îi era pecetluit. Avea, fără doar și poate, să fie furat într-o zi. Și chiar dacă, puțin probabil, cumva, în vreun fel, avea să se lupte cu destinul ca un erou dintr-o tragedie greacă, tot avea să poarte stigmatul ăsta toată viața lui mizerabilă de tomberon. 

Pe același calapod, „inițiatoarea proiectului” 273 de locuri pe care să le vezi înainte să pleci din România (n.b.: nu-i doar o pagină de facebook, e un proiect și nu orice proiect, unul inițiat, nu jucărie...) definește România ca pe țara aia pe care oricum, la un moment dat, dacă te-ai născut în ea, clar o s-o părăsești. Și dacă tot pleci, măcar să vezi niște poze furate de pe net, să le zici la ăia un´te duci ce boboc de țară ai lăsat tu în urmă.

Ce-a ieșit se vede. Ce-a fost în intenție e și mai ratat. „Campania va prezenta o serie de locuri care vă vor face să vă gândiți de două ori, înainte de a decide dacă vreți cu adevărat să vă lăsați în urmă țara.” Pentru că fix de-asta pleacă românii la muncă în Italia, că n-au văzut ce peisaje frumoase are patria lor. Păi dacă-i așa, hai să proiectăm într-un slideshow cele 273 de locuri în taberele de țigani din Franța, poate poate realizează ce-au pierdut și se întorc încolonați ca șobolanii după fluierul fermecat.

Ca unul plecat din România, o să mi se arunce în față că nu sunt tocmai ăla pe care l-a împroprietărit statul cu dreptul să scriu asta. Eu încă mă încăpățânez să cred că România nu-i o țară al cărei noroc e să i se care toți, chiar dacă unii o transformă zi de zi într-un tomberon pe care alții îl fură cu spor.

Dacă vrei să arăți că în țara ta sunt locuri demne de vizitat și ții morțiș la cifra aia, zici 273 de locuri de văzut în România și atât. Pentru că pozele săracele, n-au nicio vină și foarte multe sunt absolut reușite.

Cuvintele „proiect”, „campanie” sunt prea mici, hai să-i spunem fenomen. Deci, fenomenul a prins. Că când o taie dorul de țară, ca să-și ostoiască aleanul, diaspora țării de la țară plânge fără număr pe manele și dă like la cele fix 273 de locuri. Cot la cot cu ea, și emigranții latenți.

Hai să vedem și locul cu numărul 274, idilic de felul lui dacă n-ar fi intrat în cadru și niște oameni, un primar sesizat, un prefect bănuitor cu părul rar, un director de agenție de mediu peltic și burtos, legi la mișto și abatoare clandestine, adică exact motivele pentru care cei plecați se gândesc de două ori înainte să se întoarcă.

No comments:

Post a Comment

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate