cipangu

Thursday, October 4, 2012

Despre morți, NU mai de bine

Pentru unii moartea e ca un fel de câștig la loto.  Din prostul satului sau anostul blocului ajunge și el să fie băgat în seamă, e în sfârșit popular, i se fac pps-uri și albume foto pe youtube și dacă ar putea, toți l-ar pune așa țeapăn în piept ca pe decorație, ca să vadă lumea ce prieteni au fost, sunt și o să fie.

De fapt, cu morții n-am nimic (mă rog, nu cu toți) și ar fi și necetățenesc să te iei de om când el nu prea poate să-ți răspundă pe motiv de vată în nas. Eu cu corul de bocitoare care-l petrec penibil pe net și prin presă am ce am. 

Trebuia poate de la început să fac o precizare: tot respectul pentru cei care au pierdut pe cineva și au știut să-i doară decent, pentru cei care au avut puterea să tacă demn și să nu se folosească de moment să mai cerșească niște atenție. Dar oamenii care se bucură prost, nu vor putea plânge altfel decât și mai prost. 

Ce nu înțeleg, este cum îi iau pe oamenii ăștia prin suprindere cele mai previzibile morți. De câte semne mai aveau nevoie? Vitezomanul satului cu Logan tunat. Varianta de oraș a ăstuia din urmă, pasionat de curse de mașini. Alcoolicul liceului. Ăla care s-a lăsat de trupă pentru o carieră solo la seringă. Băieții care abia și-au luat A-ul și se urcă din prima pe Hayabusa. Păi când auzi că și-a luat un puștan motor, poți să pornești deja cronometrul să vezi de curiozitate cât îi ia până la prima căzătură, prima fractură, sau prima dată când nu-l vede un meltean de taximetrist de prea multe iconițe care-i atârnă de retrovizoare.

Sunt alții care se duc tot de tineri, dar fără nicio vină. Mai grea decât povara morții, ei mai trebuie să suporte parada prin tot felul de filmulețe „în memoria”, în slide-show-uri cu poze de la înmormântare, cu tranziții de nuntă și comentarii agramate. 

OK. Lăsăm morții vinovați, pe cei nevinovați și prietenii lor analfabeți. Să trecem la școliți, ăștia care vorbesc pe facebook cu „cei trecuți în neființă”, morți celebri, care au făcut și altceva notabil în viață în afară de murit. Rămas bun, Steve Jobs, n-am jelit după mamaie ca după tine, uDead, iSad... Mergi cu bine, Amy Winehouse, mergi drept, nu te clătina... Maicăl, vino înapoi, profesorul de judo nu-i ca tine... Care-i faza cu chestiile astea la status? Ce rost are un dialog cu cineva care nu-ți poate răspunde? Dacă ăla de-a plecat ar da check-in In Hell și ar comenta: Am ajuns! E super cald!  ar fi ceva, dar nu, nu e.

Când o să crăp, nu vă așteptați să mă uit cu drag la voi de acolo de sus, nu mă duc printre îngeri, nu ocrotesc și nu veghez pe nimeni. Dacă-mi face vreunul slide-show, vin și-l bântui când îi e lumea mai dragă, pe căcăstoare. Cine simte nevoia să zică ceva pe net, să scrie așa: Bă, a crăpat Moise. Hai la o bere.



1 comment:

  1. frate cata dreptate ai. ce mult imi place cum gandesti si scrii. in sfarsit cineva care a pus punctul pe i. respect frate pt tine si pt cei ca tine.

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate