cipangu

Monday, October 22, 2012

Hypocrisex

În primii ani, un străin ajuns în Japonia are senzaţia aia tâmpită că undeva, în spatele uşilor închise din oraş, e o petrecere la care el nu a fost invitat. Şi chiar e. Trebuie să se depărteze mai întâi de staţiile principale, să se tragă mai spre străduţe, către neoane, acolo unde oraşul nu se mai preface, unde-şi ridică poalele, chicotind, să i se vadă chiloţii umezi. Dacă din întâmplare gaijinul nimereşte, îşi dă seama nu numai că nu-l aşteaptă nimeni, dar, de cele mai multe ori, nici nu e lăsat să intre.

Despre industria sexului în Japonia s-a spus, pe bună dreptate, că „oferă absolut tot ce-ţi trece prin cap, mai puţin sex”. Şi totul porneşte de la o definiţie. Prostituţia (ilegală de altfel) este, conform legii nipone, actul sexual care presupune intromisiune, cu o persoană nespecificată, în schimbul unei plăţi. Atât e interzis: dulcele coit clasic. Ratonul la scorbură. Dânsa-ntr-însa, pân-o necheza ca mânza. 

Ca să reziste, patronii de cluburi din industria sexului au chemat scenariştii la brainstorming: ce poţi face cu o femeie în afară de sex, dar să poată fi vândut la fel (şi, eventual, la acelaşi preţ), ca să rămânem, vorba românului, şi cu aia-n cur, şi cu sufletu-n rai – adică, şi prosperi, şi legali. În primul rând, i-au schimbat numele şi i-au zis Fashion Health. Apoi au apărut tot felul de bazaconii de servicii non-coitale, că deh, aşa se întâmplă când încerci să interzici firescul prin lege.

Nu înseamnă că prostituţia a dispărut de tot, ca ciuma bubonică. Pentru că ei n-au asistente tv, în afară de prezentări de modă se practică serviciile de escortă, care de altfel funcţionează în orice ţară în care prostituţia e ilegală. Serviciile astea de escortă sunt ca traversatul pe roşu sau aruncatul hârtiilor pe jos - deşi sunt interzise prin lege, sunt la tot pasul. Se mai întâmplă şi prin cluburi, dar, oficial, nimeni nu recunoaşte. Ca atunci când eşti prins cu plagiatul gol. În Japonia, ipocrizia, ca alte apucături omeneşti, este instituţionalizată. Despre ce fel de cluburi vorbim? (...)

Continuarea, după ora 22.00, dacă aveți drept de vot, aici.

1 comment:

  1. "Dacă din întâmplare gaijinul nimereşte, îşi dă seama nu numai că nu-l aşteaptă nimeni, dar, de cele mai multe ori, nici nu e lăsat să intre."

    ...apoi pleacă acasă și i se pare că n-a fost niciodată acolo, și că totul a fost un vis nici prea frumos, nici prea urît, unul după care te trezești și zici: Eh, am visat.

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate