cipangu

Friday, October 26, 2012

Like

Ce e mai greu? Un kil de like la o poză cu pisici sau un kil de like la un text bine scris? Un kil de like la o platitudine cretină, sau un kil de like la afișul unui eveniment cultural? Un kil de like la o poză cu un coș cu cățeluși, sau un kil de like la un interviu cu un deținut politic anticomunist?

În viață, banii sunt echivalentul general valoric al tuturor mărfurilor, serviciilor și asistentelor tv (care sunt un pic din amândouă, adică niște mărfuri care prestează servicii). Pe facebook, moneda e likeul. Likeul e mărul pe care domnițele mofturoase îl aruncă în cel ales din mulțimea de pretendenți, din grămada care revendică nu mâna fiicei și jumătate din împărăție, pentru că vremurile s-au schimbat, ci doar câteva secunde de atenție. Facebook e varianta modernă a poveștii, în care fiecare aruncă cu mărul în fiecare, pentru că toți sunt deopotrivă pețitori și pețiți. Și ca la o nuntă românească, te duci și dai socrilor plicul cu like, uneori doar în speranța că și ei o să vină la copiii tăi, când le-o veni rândul. 

Cu like se plătește tot. Poze cu mâncare, cafele, pantofi noi? Nu fi nașpa, dă like la sarmalele mele, că și io am dat la gemurile tale. Cuplări, acuplări, destrămări? Aici clar, când statusul devine batistă, like-ul devine umărul colectiv pe care cerșetorul de atenție își întinde mucii. Lumea nu-nțelege, dar trebuie să știe! Copii buboși, delfini spintecați, câini jupuiți? Dă-le un like să arăți ce suflet bun ai și cât îți pasă de ceva despre care habar n-ai unde e localizat geografic. 

Să nu-mi spuneți că nu putem compara cugetările cretine ale unei vedete cu un editorial din Dilema Veche. Sau o poză cu o pisicuță cu fundiță care zice că azi e vineri cu o fotografie de-ale lui Erwin Olaf. Ba da. Dacă ajung pe Facebook, sunt judecate nemilos cu balanța likeului. Una ia mai multe, alta mai puține. Ca în viața reală: umpli mai repede Sala Palatului cu Miss Piranda decât cu jazz. Iar Facebook-ul nu face decât să pună aleator lume laolaltă, ca și cum ai închide peste noapte într-o sală de sport trei pagini de nume din cartea de telefoane deschisă la întâmplare. 

Never act with children or animals. Funcționează și pe Facebook - expoziția felină și grădinița cu copii comuni, dar pe care părinții îi văd rupți din reclame.

Facebook-ul e un mare gay parade unde toți cerșesc mai mult sau mai puțin strident atenție.

De la modeștii care scriu EU cu majuscule, la cei care-și trâmbiță ultima migrenă, de la cei care care țin să-și facă public foto-jurnalul cu ei făcând, uau! nimic, la mediocrii geniali și cabotinii totali, cu toții așteaptă un semn că viața nu le-a trecut în zadar. Recunoaștere. Like.

Pentru o evaluare mai nuanțată, propun înlocuirea butonului de like cu unul de f@#k. Și dacă scrii în status cum oftezi tu autopozată câș că e complicat și nu apasă nimeni butonul ăla, ar trebui să-ți fie clar că de fapt, nobody gives a f@#k.

Ce e mai greu? Un kil de like la o poză cu pisici sau un kil de like la un text bine scris? Răspuns: Greutatea e aceeași, doar că la kilul de like pentru pisici volumul de gloată e mai mare. 


18 comments:

  1. Replies
    1. https://www.youtube.com/watch?v=6XTWyAVs8Fk

      Delete
    2. Salut moise
      Aud pentru prima data despre tine. Daca voi putea iti voi accesa si pagina de FB si, din ceea ce am citit eu aici (cartea, scrierile).

      Te rog sa-mi spui (daca stii) ce inseamna imaginea cu degetul si textul F@#k

      P.S. Te rog sa ma ierti pentru ca eu mi-am scos din vocabular (pentru unii oamnei) pronumele de politete si prefer Anonimus pentru ca inca nu ne cunoastem.

      Delete
  2. va fi capitolul meu preferat in vol. 2 :)

    ReplyDelete
  3. Domnul meu, vad ca si dumneata te bucuri la mia de like-uri de pe pagina de Facebook. Pana si aceasta pagina imi cerseste un dest in sus. Chiar insistenta dumitale pe Facebook ti-a facut cunoscute cartea, scrierile, prezenta artistica. Acum iar, din nou, arunci zoaie in adunatura de oameni ascunsi dupa peretele unei retele de socializare? Pai "fanii" tai de pe Facebook ce-or mai crede? Ti-au dat Like-uri, iar dumneata ii rasplatesti cu mediocritate. Hai sa mai dam un Like si la acest moment scriitoricesc, ca sa vada domnia voastra ca sunteti citit! LIKE.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dragă anonim sau anonimă,

      N-am aruncat cu zoaie în cei care au dat like-uri paginii cărții, sau posturilor mele, dacă într-adevăr le-au plăcut.

      Dacă unei femei dacă îi spune un cocalar: frumoaso, ce ți-aș da-o la bijboacă sau un tip bine îi zâmbește pe un vas de croazieră, se apropie de ea și îi spune: arăți superb în lumina apusului, nu-i tot aia, deși amândoi vor să i-o tragă. Mă bucur de like, dar depinde de la cine. Like-ul tău de exemplu, dat fără să-ți placă sau să înțelegi, nu mă încântă absolut deloc. Ia-l și dă-l cui crezi că-l merită. Mă tem de greci, chiar și când dau like-uri.

      Delete
    2. Stimate ANONIM, ma bucur ca apreciezi valoarea unei retele de socializare cu adevarat, putini ii inteleg valoarea asa ca tine si ca altii care va petreceti jumatate din viata judecand ce fac altii si calculandu-va viata dupa un site plin de idioti.Eu am participat la lansarea cartii despre care tu spui ca a avut succes si pentru ca a fost promovata pe Facebook.Pot sa afirm linistit ca la acea lansare nu cred ca au fost 10% oameni care au venit aocolo pentru ca au aflat doar de pe Facebook.NU!Asa ca draga anonim, vezi tu, aici nu este ca acolo,unde poti posta prostii si sa obtii like.Cum sa iti explic ca sa intelegi...In viata reala nu poti sa iti dai cu parerea despre orice fara sa te taxeze cineva ca acolo Trebuie macar sa ai idee despre ce debitezi.Apropo despre facebook (stiu ca nu te intereseaza), dupa un an si jumatate, timp in care am incercat sa inteleg ce poate sa aduca in viata mea, mi-am sters contul deoarece nu facea decat sa imi consume timp, inutil Prefer sa citesc o carte :-)

      Delete
  4. Dar share? Cu share cum ramane? :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Share? Dacă sexul este like, atunci share este orgasmul.

      Delete
  5. Eu cred ca dai prea multa atentie la toate prostiile. Omul e, intr-adevar, ca foca: cu cat mai mult peste- cu atat mai bine. Nu conteaza de unde vine, cine l-a pescuit sau cati solzi are de la cap la coada- la final, hurducaiala multumita a burdihanului conteaza si nimic altceva. Chiar tu spuneai ca: "Și artiștii adevărați, și scremuții, cu toții au nevoie de o confirmare a faptul că n-au trăit degeaba. Facebook-ul le-o oferă tuturor în doze mici, gratuite sub forma imediată de like. Nu e nici uimitor, nici dezgustător. E ca un pește mic dat focii după tumbă" :) In plus, gusturile nu se discuta.

    ReplyDelete
  6. Contează peștele. Cu oase, fără oase, otrăvitor, comestibil, mic, mare. :)
    Gusturile, așa e, nu se discută. Dar putem râde de ele.

    ReplyDelete
  7. Să dau like, se strică... să nu dau like, mi-e frică, că vine altul şi mi-l ridică :P

    ReplyDelete
  8. Dom'le daca nu era Facebook-ul eu nu vedeam articolul asta superb.

    ReplyDelete
  9. Să-ți dispară din cale nedemnii? E suficient sa-ti ferească traseul sau ai vrea sa moară?

    Te întrebi din milioanele de internauți care ar putea trece pe-aici câți ar aprecia ceea ce scrii? Și în ce mod?

    Hai Moise, poti mai mult decât să bombăni excrețat că există si mediocritate, superficial, urât etc pe lume.


    ReplyDelete
  10. Fratilor, scrieti cu dex-ul in fata?
    Chiar asa buni suntem daca folosim cuvinte nu prea des utilizate?
    Lasati-le scriitorilor, lasati-le artistilor, celor care stiu cum, unde si cand e cazul. Altfel, e ca un strop de parfum intr-un closet public!
    CHiar asa, si alea sunt pe duca...

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate