cipangu

Monday, October 8, 2012

Omul e ca foca

Nu există zi în care să deschizi calculatorul (eventual facebook) și să nu fi primit cel puțin un citat motivant care îți schimbă viața, te ridică de pe boală, îți ia ratele cu mâna, te umple de prieteni, îți gâdilă depresia până se cacă pe ea de râs și te dă de două ori moca în jurul lumii. Problema cu citatele astea e că ar fi bune la toate dacă n-ar fi bune de nimic.

Vreau să cunosc și eu omul care într-o zi a citit așa: Life is short, don't waste time for unimportant things and activites bla bla bla, too short to be living someone else's life, s-a ridicat de la calculator și i-a zis șefului: bă, ia rapoartele astea și bagă-ți-le-n cur, io mă duc să urc Everestul, e visul meu. 

Indiferent că e Steve Jobs, mama lui Steve Jobs, Mini Steve Jobs etc. niciunul dintre băieții ăștia moralizatori nu au scris citatele astea când erau în rahat (e posibil să nici nu fi fost prea tare acolo), ci după. Întâi cum necum au ieșit, s-au scuturat, au făcut un duș, s-au uitat înapoi și abia după s-au dat greuceni în niște istețimi generale gen nu trăiești decât o singură dată. Dacă le citești ca pe metode de prim-ajutor, ești mort.

Ei nu s-au făcut bine de la citate, după cum fetele din reclamele la cosmetice n-au fața așa de la crema aia pe care încearcă să v-o vâre vouă în traistă. Așa sunt ele! Plus photoshop. Mai rău, dacă le pune dracu´ să-și pună maclavaisul ăla pe meclă, o să arate ca o virgină la menopauză, sau ca mine dimineața. Și băieții ăia care scriu agerimi să-ți ridice ție moralul, la fel. Așa sunt ei, cad în picioare. 

Cum am mai tot zis, am ajuns în Japonia dintr-o pură întâmplare. Și-mi cer scuze dacă n-am visat asta de mic. Aș fi escroc ordinar să m-apuc să vând broșura: Zece pași să ajungi în Japonia. Ar fi la fel de eficace ca toate citatele motivante cu scris mare și poză. La fel de eficace ca o metodă de câștigat la loto scrisă de unul care a jucat o singură dată și a umflat potul ăl gras. 

E crud, dar asta e, nu toți își permit să-și realizeze visele, e pur și simplu chestie de noroc, pe care nu, nu ți-l faci cu mâna ta, că nu e plastelină. Sunt pe lume ingineri care cântă de o mie de ori mai bine ca Sting, croitorese care arată de o mie de ori mai bine decât Angelina Jolie și scriitori care vând infinit mai puțin decât o borfetă celebră care și-a publicat platitudinile. 

Mai circulă un video cu un tip care s-a născut doar trunchi și cap și lipăie de colo colo ca un pinguin imperial pe o catedră în fața unor elevi spunându-le cât e el de fericit și că nimic nu te poate împiedica să-ți realizezi visele și să faci skydiving. Pentru bani, nici pe mine nu mă doare gura să cânt aria fericitului cu sala plină. Dar pe unul care nu poate să-și plesnească maimuțsau să se scarpine dimineața la cojones mi-e greu să-l cred că-i fericit și că the sky is the limit. După prelegere, audiența trăiește profund pentru cinci minute revelația că sunt probleme mai mari pe lume decât că le întârzie livrarea iPhone5. 

Ai mâncare, nu te plouă-n casă, dar ești deprimat? Sictir. Depresia nu-i altceva decât felul în care viața îți face semn că te iei prea tare în serios. 

Ai probleme pe bune? Atunci nu mai sta pe cur cu ochii pierduți în citate mințindu-te că tot universul conspiră să capeți tu bonuri de masă sau că o să vină o zi în care o să se schimbe totul în bine. Nu există ziua aia. Viața e fix chestia aia care se întâmplă doar în momentele cărora li se zice acum. Mâinele ăla fabulos pe care îl aștepți se fărâmițează în acumuri pe care jumătate le ratezi oftând la citate și proiectând chestii care n-o să vină și jumătate jelind după chestii care n-o să se mai întoarcă.

Fă ceva. Dacă nu poți face nimic cu datele existente, mușcă din iarbă și recunoaște că atâta poți și atâta meriți. Zi mulțumesc și săru´ mâna pentru masă. 



25 comments:

  1. pfiii! GEEEENIAL. Ti-as strange manuta cu smerenie si ti-as da o briosa drept multumire pentru ungerea la suflet prilejuita de lectura acestui scurt text :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulțumesc anticipat de brioșă. Dacă era textul mai lung, mă calificam la o gogoașă?

      Delete
    2. nu prea imi plac chestiile prajite in ulei, dar putem incerca cu un cozonac, o placinta cu dovleac, cheesecake...sau in fine..si-o gogoasa...pentru tine...oricand :))

      Delete
  2. Zici că nu-ţi cer scuze că n-ai visat de mic să ajungi în Japonia... presupun că e o aluzie, un tîlc la mijloc.

    Că altfel, chiar nu cred că ai avea de ce să-ţi cer scuze faţă de nimeni. Absolut nimeni.

    În rest, punctul pe t şi liniuţa pe i, ca de obicei :P

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu e niciun tâlc. La întâlnirile cu cititorii când am fost ultima oară în țară, am întâlnit foarte mulți oameni care s-au apucat de japoneză de mici, devorează tot ce ține de cultura japoneză din fragedă pruncie și visează ca într-o zi să ajungă măcar într-o excursie aici. Și sincer, m-am simțit cumva vinovat față de ei, pentru că era ca și cum Moș Crăciun greșise hornul și îmi scăpase mie sacul pregătit pentru ei.

      Delete
  3. Super, ai puns punctul pe i si mai e si amuzant:)!

    ReplyDelete
  4. Super, ai pus punctul pe i si mai e si amuzant:)!

    ReplyDelete
  5. E amuzant sa constat ca ai facut in ultimul paragraf exact lucrul pe care l-ai blamat in restul paragrafelor: "Fa ceva. Daca nu poti face nimic...zi multumesc si saru'mana pt masa."
    E drept c-ai facut-o cu alt limbaj, dar e aceeasi Marie cu alta palarie:)
    Si departe de mine sa afirm ca e gresit ca dai sfaturi altora, acumulate tot in urma experientelor proprii, ca si cei care scriu vorbe de duh.
    Problema e ca cei care ti-au citit postul asta si-ti dau tie dreptate, sunt si cei care citesc citate pe facebook si le dau dreptate(aici ma includ si eu;).
    Si vor fi la fel de pasivi in continuare, daca asta e cea mai comoda varianta pt ei.

    Stii cum vad eu lucrurile....e ca si cum cineva ar urca un munte....pe pantele cele mai abrupte, si la intoarcere gasesc cararea.
    Apoi scrijelesc pe un copac "nu urcati pe aici ca va ia 6 ore si va rupeti picioarele, este o carare la 100 m in stanga, pe care ajungeti sus intr-o ora".
    Unii vor lua de buna si-o vor porni in stanga, dar altii vor fi neincrezatori. Unii din contra, prefera drumurile abrupte, periculoase, adica aventura, si prin urmare nu le foloseste la nimic indicatia.
    Iar altii vor cauta nauci acea carare, cu tot cu indicatii, si o vor lasa balta, cum fac de obicei, pt ca nu le sare in ochi.

    Asa si cu citatele. Ar fi absurd sa le ia toata lumea in considerare.
    Dar pt. unele persoane care sunt usor de "tratat" auditiv sau vizual, le da un impuls. Nu sa isi injure seful si sa renunte la job, dar sa treaca cu vederea mai usor unele incidente si sa-si stabileasca un traseu pe Everest in saptamanile de concediu.
    Sau macar sa inceapa sa-si puna un ban deoparte sa ajunga peste 5 ani pe Everest.

    Iar ce se pierde din vedere....e ca oamenii aia au scris citatele alea intr-un context, nu s-au trezit intr-o dim si-a strigat Evrika, cum a patit Newton cu marul si gravitatia. Desi nu e nimic gresit nici aici.
    Dar de obicei citatele sunt extracte din anumite carti, unde cuvintele alea isi au mai bine rostul.

    Cat despre Angelina Jolie...singura diferenta intre ea si posibilele ei rivale e ca ea a facut ceva cu frumusetea ei. Unii vor spune ca a avut noroc.
    Dar cum Angelina Jolie are nativ mai putin decat unele croitorese (frumusete), dar a acumulat mai mult de pe urma lor, la fel si domnul fara maini si picioare poate avea nativ mai putin ca altii (de fapt decat 99,99% din populatie), dar sa fie mai fericit ca ei.
    Asa-i ca-i greu de crezut?!

    De fapt.....cum "Depresia nu-i altceva decât felul în care viața îți face semn că te iei prea tare în serios", si fericirea e doar o usoara iluzie pozitiva.
    Prin urmare unii prefera sa se minta ca e (mai mult) bine (decat rau), si sa moara impacati. Sau poate in situatia data....sa citeasca citate si sa aiba impresia ca le e mai bine.
    Iar altii sa-si puna streangul la gat. Sau in varianta soft...citesc citate si atat.

    Destinatia e aceeasi, drumurile difera.




    ReplyDelete
    Replies
    1. Tare as dori sa va cunosc pe amandoi...:) yin & yang

      Delete
    2. N-ai cum să-l/ s-o cunoști, e Anonymous.

      Delete
    3. Da, am scris de fapt un citat mai lung. Nu mi-am făcut iluzii că ar schimba viața cuiva. După cinci minute, lumea a apăsat în continuare același buton de like pentru citatele care au continuat să curgă gârlă pe statusurile prietenilor.
      Bună comparația cu muntele.

      Delete
  6. Yep. Am de unde alege citate acum! :)

    Merci George (te-am plagiat pe http://gbaii.blogspot.com).

    ReplyDelete
  7. esti prea simpatic :))))

    ReplyDelete
  8. Problema discursului tau e ca are un centru bine-determinat si, bineinteles pornesti de la anumite premize pe care nu ai cum sa le demonstrezi. (de ex. "viata e fix chestia aia care se întâmplă doar în momentele cărora li se zice acum."
    O ambianta pseudo-mercantila care, de fapt, tradeaza anumite idealuri prafuite si plictisite.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Problema comentariului tău este că ai vrut să zici atât de multe, dar te-ai blocat în nevoia de a ți se demonstra că viața se întâmplă la prezent.

      Delete
  9. Stai sa vezi, dar sa ai un socru ca al meu, care-ti trimite 20 de mail-uri pe zi din care jumatate sunt cu comentarii la texte gen: Asa sa ne ajute Dumnezeu, milostiv fie Isus... Sau chiar ele sunt cu si despre Dumnezeu si dupa aceea ma mai si intreaba daca le-am citit.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dacă ai un socru bisericos, dracu´ te-a luat!

      Delete
  10. pot sa te citez? :))))))))))))))

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate