cipangu

Wednesday, November 7, 2012

Omul de pe macarale

Demult, pe când eram viu, îmi venise să mă urc pe macarale, să-mi fac trupul pâlnie și să urlu la lume cât mă ține gura.
 
A venit timpul. Aveți curaj și spuneți-i omului de lângă voi: Nu te iubesc, ne ține împreună doar inerția obișnuinței. Și casa. Și lucrurile pe care le-am cumpărat împreună. Și lucrurile pe care le putem cumpăra de acum înainte.

Aveți curaj și spuneți-i celui pe care îl iubiți cu adevărat: Te iubesc, hai să nu ne mai ascundem.

Nu vă lăsați să treceți unul pe lângă celălalt. Nu lăsați să treacă pe lângă voi poveștile care ar putea să devină. Prindeți-le din zbor și trăiți-le cu pasiune până la devorare. Vă e poate teamă că veți strica un echilibru, veți chema un blestem și veți aduce suferință și vă întrebați, oare merită? Vă e teamă că totul se va întoarce împotriva voastră. Vă gândiți că poate există un iad pentru cei ce înșală. Așa e. Există. Este iadul pe care îl veți trăi zi de zi în care vă veți afunda adânc, mai adânc într-o existența banală.

Trăiți…

N-am apucat să termin ce aveam de spus. Puținii oameni care m-au băgat în seamă au început să huiduie, restul și-au văzut de drum cu nasul în pământ. Rapid, până și curioșii s-au risipit care încotro. Târziu, când mi se făcuse lehamite și foame, m-am dat jos. Din toată mulțimea, doar cineva mă mai aștepta, cuminte. M-a ajutat să cobor. Ți-am spus că nu se va întâmpla nimic, mi-a zis. Tu n-ai citit Tristán și Isolda?! Oamenii nu se pot hrăni doar cu povești.... Lancelot și Guinevere îți spune ceva?  Ce naiba, nu poți clădi nimic pe trădare. 

I-am mulțumit că venise. Și că măcar ea n-a plecat. Nu-mi mulțumi, mi-a răspuns. Am venit să-ți spun să ne oprim aici. M-am gândit bine și nu pot să-l părăsesc. Nu-ți cer să mă înțelegi... poate și toată nebunia asta va trece și nu merită. Dar… a fost frumos...
  
Ce caut eu în lumea care respectă întotdeauna în iubire regula primului venit, în lumea în care miresele furate se întorc, invariabil, la nuntă?, m-am întrebat.

Apoi am murit și am luat-o încet, fluierând, către casă.


2 comments:

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate