cipangu

Tuesday, December 25, 2012

Crăciunul dezrădăcinaților

Pe vremea aia ți se arătau semne. În compuneri apăreau cuvintele „cer plumburiu”, pe stradă mirosea discret și departe a fum de sobă și a sanie ruginită dată jos din pod, zăpada parcă dărăcită îți ardea mâinile când o îndesai în bulgări și pe șifonier creșteau ca prin minune banane verzi în ziar. Dacă puneai cu dibăcie toate astea cap la cap știai că odată cu iarna pe Colentina o să vină și Crăciunul.

Acum ești departe, cișmeaua nu mai îngheață, iar asta nu-i tocmai un lucru rău, ai scăpat de grija s-o lași nițel să curgă, nu mult, dar nici prea încet, dacă nu vrei s-o găsești dimineață cu un guler mare de gheață. Departe sunt și ninsoarea, și copilăria cu portocale, și bună dimineața la Moș Ajun. Pentru tine nici steaua nu mai răsare ca atunci. 

De câțiva ani încoace, în țara asta nouă, te închini la zei păgâni și ții tradiție nouă: Munca - a mai sfântă și mai a dracului dintre tradiții. De-aia muncești de sărbători, acum ai responsabilități. Nu mai ai invitați, ai guest-i. Tot un fel de musafiri, dar care se autoinvită și plătesc la sfârșit. Rudele nu plăteau, dar parcă erai mai bogat când erau toți în jurul mesei. 

Nu mai pregătești porcării: caltaboș, tobă, sângerete, șorici, sarmale, acum tai peștele cel gras, scoici și melci, alge și arici de mare, sepii și caracatițe, creveți și homari.

Ai vorbit de dimineață cu o prietenă din America, ea zicea că „are un lighean întreg de salată de Buf, cum zicea tata și nici un invitat, neamuri ioc”. E obosită. „Am făcut o ditamai oala de piftie, parcă răzbun un an întreg de vegetarianism; numai mirosul de porc fiert mă dă peste cap - nu am mai mâncat carne de nu mai tin minte când. Acuma, urechile alea tremurânde și buturii mă fac să icnesc - ce dracu' e cu mine? De dragul alor mei însă mă dau vitează.” Ție ți se pare că speră că mâncând porc până icnește de indigestie, magia sărbătorilor o să apară, cum altfel, decât magic. Ești atât de neinspirat încât i-o zici direct.

Ea a avut noroc de polonezi, a luat de la ei castraveți murați, varză murată și a pus-o și de o oală de sarmale. Tu n-ai avut timp să pui niște varză la murat, nici măcar într-un borcănel, că doar n-o să pui ditamai butoiul, să-l barbotezi pe balcon și să împuți tatami-ul. Cu câți bani dai pe o varză aici, cumperi în țară un butoi deja murat. În Japonia nici polonezi n-ai, doar chinezi și coreeni, cu ce Doamne iartă-mă să faci sarmale, cu kimuchi

Îți amintești de niște revelioane petrecute preaplin la Piatra Neamț și încerci să le reconstitui ca pe niște vase de Cucuteni. Ai luat niște adidași de porc de la chinezi, porc mititel, negru și sfrijit, le-ai zis ciolan și ai desfăcut nodul de la punga cu fasole adusă din țară, cumpărată din Obor. Aici e marfă de lux, nu chinuială de post. Ai fiert niște mălai expirat de anul trecut și ai moșmondit niște bulz cu camembert, în loc de brânză care să trăznească, firesc, a oaie, sau din cealaltă, opulență curată, de burduf. Ai cumpărat un Merlot de Buzău de la mall, pe care scrie în japoneză Merurotto și te-ai dus să petreci ajunul cu prietenii de vremuri noi.

Te gândești că ești un fel de Moș Crăciun: lucrezi pe 25 și vii în țară o dată pe an. Dar nu, ești doar un muritor care nu mai crede în Moș Crăciun. „În prieteni mai crezi?” „Nu, dar le simt lipsa.” Și cu Dumnezeu ți se întâmplă același lucru. 

N-ai timp, până și rândurile astea le-ai scris repede, între o muncă și-un vin, între un sughiț și-o alarmă de dimineață.

Te privești în cioburile Crăciunului străin ca într-o oglindă spartă. 

Când s-a stricat totul?, te întrebi înainte să adormi responsabil. Poate când ai visat un Crăciun pe o plajă albă, cu palmieri verzi și mare albastră și te-ai trezit în Caraibe. Poate atunci când n-ai mai avut voie să zici Crăciun fericit, ci Happy Holidays. Chiar, ai uitat să le trimiți oamenilor urările de Sărbători... Poate că și ei te-au uitat, așa că sunteți chit. Dacă nu, oare o să știe că ai încercat stângaci să le urezi ca măcar ei să aibă un Crăciun ca-n felicitări?

Acestă seară este pentru noi... cea mai frumoasă dintre sărbători...
Ne dați... ne dați... ne dați ori nu ne dați?

Adormi. Buzele tare murmură parcă Rosebud, dar cine să le audă. Poate ai oftat, poate că doar ai gemut prin somn. Nimeni n-o să știe niciodată.

24 comments:

  1. Păi ca să nu împuţi tatami-ul cu moare de varză nemurată, îţi spun eu cum să faci: murezi varza cu apă fiartă.
    Ai mei aşa fac de peste 40 de ani. Am dat reţeta la juma' de Bucureşti, şi toţi mulţumesc că au scăpat de pitrocit. Pui varza (vezi, folosesc singularul!, una bucată cuantificator obiecte rotunde) cu hrean, frunză de vişin, gutuie, mărar uscat, ce vrei şi cum pofteşti (dar hreanul e obligatoriu, nu ştiu dacă merge cu wasabi, dar ai putea încerca, pînă la urmă aşa se nasc reţetele) şi tufleşti peste apa fiartă, cu o lingură de sare (preferabil gemă, nu marină) la litrul de apă. Apa o pui cînd fierbe aşa cum zice japonezul că e bună pentru ceai, la 85 de grade, adică nu clocotită. Pui capac şi nu umbli decît după o lună. Îţi garantez eu că merge treaba ca pe roate, în plus scapi de mirosul nu foarte plăcut, pentru că ai sterilizat toată povestea cu apa fiartă.
    La o adică, murăturile alea combinate, gogonele + conopidă + varză + pepenaşi + ţelină + morcov se pun tot cu apă fiartă.
    Succes. Poţi pune şi acum varza, cît să-ţi faci o poftă cînd înfloresc prunii.

    ReplyDelete
  2. să nu-ţi închipui că n-am înţeles ce scrii tu aici, dar nu vreau să te las să-ţi plîngi de milă.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulțumesc de rețetă. Cu varza acră, viața-mi va părea mai dulce. Adio plâns de milă (asta s-a-nțeles?).

      Delete
  3. Îți dau Crăciunul meu fericit, cadou!
    Ca să vezi că nu te-am uitat :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulțumesc! Dacă nici Crăciunul Arcadiei nu-i fericit, atunci nimic nu mai e.

      Delete
  4. Citește aici și poate iți va trece puțin oful:
    http://turism.bzi.ro/studiu-cele-mai-sanatoase-natiuni-din-lume-11321
    sau
    http://www.realitatea.net/s-a-aflat-cea-mai-sanatoasa-natiune-a-lumii-romania-este-departe-de-top_1076678.html

    Părerea mea este că alimentația face marea diferență.

    Cât despre prieteni... să zicem doar că sunt mulți oameni care se gândesc la tine, chiar dacă nu ești fizic împreună cu ei.

    Apoi, colindele adevărate sunt spuse doar pe la serbările de la grădinițe sau televiziuni, în rest la poartă te trezești cu tot felul de țigani care vor bani, nu covrigi și mere.

    Crăciun fericit!
    Bucură-te de ce ai, sunt multe lucruri mai rele pe lume.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulțumesc, Virgil! Crăciun fericit și ție!

      Delete
  5. Multumesc, Marcele, pentru cadoul pe care mi l-ai facut. E drept, n-a asteptat dimineata de Craciun sa fie desfacut, dar are aceeasi valoare ca toate celelalte care asteapta cuminti, sub bradul meu.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da? Și eu care credeam că-i mai valoros. Dacă știam, îți trimiteam un Rolex.

      Delete
  6. Si odinioara erau dezradacinati, se pleca in lume si prin anii 30, de exemplu, altii colindau globul, dar oamenii erau mai solizi in interior, nu se pierdeau asa pe sine daca inafara lor nu mai aveau lucrurile familiare... acum suntem crescuti cu ceasul fixat dupa ceea ce ne (imediat) inconjoara si ajungem a suferi ori pentru ca ne ducem noi departe ori pentru ca se schimba drastic lumea imediata asa cum o stiam...

    Craciun Fericit si ceea ce ai avut odata undeva ai si acuma si intotdeauna!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Crăciun fericit. Putem avea mai mult decât am avut odată, timpul va rămâne întotdeauna undeva departe. Despre asta era vorba.

      Delete
  7. Imi aminteste de primul meu Craciun petrecut in Japonia.....doar ca eu nu am avut timp sa ma obisnuiesc cu gandul ca al nostru Craciun poate fi petrecut si altfel.......complet diferit de felul cum am fost obisnuita......de atunci incerc in fiecare an de Craciun sa ma intorc acasa, sa petrec macar aceasta sarbatoare in stil traditional. Gandurile mele sunt cu tine si sper ca anul ce vine sa ai timp si tu sa-ti vizitezi patria mama cu aceasta ocazie. Craciun fericit si tie. Sper ca urmatorul sa te aduca si pe tine macar partial in atmosfera de Craciun :)


    http://www.facebook.com/photo.php?v=460241530698607

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulțumesc mult. Crăciun fericit și ție.
      Nu pot deschide linkul. The page you requested cannot be displayed right now. It may be temporarily unavailable, the link you clicked on may have expired, or you may not have permission to view this page.

      Delete
  8. Te invităm la noi la o porţie de sarmale la oală de lut...

    Crăciun fericit!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulțumesc mult, Roman. Crăciun fericit și vouă. Eu aduc mămăliga.

      Delete
    2. Atunci plusăm cu salată de buf :D

      Delete
  9. Moise, iti multumesc ca mi-ai dat ocazia asa un text. Nici nu vreau sa ma gandesc cand esti atat de departe de casa si asta ti-o spune unul care e doar la 3300 de km de granita; fac drumul in fiecare an lejer, in vreo 3 zile, sa mai casc si eu gura la Europa. In fine... Nici nu mai stau sa-ti citesc blogul inainte (asa cum fac de obicei), nici nu te mai intreb, nici nu-ti cer macar permisiunea, te bag direct in blogroll si iti urez ”Bine ai venit intr-o comunitate mica, dar zglobie, de emigranti de pe toata planeta. Craciun cat se poate de fericit si sanatate iti doresc!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Bine te-am găsit, comunitate zglobie. Merry Christmas, wherever you are.

      Delete
  10. Craciun fericit si bine te-am gasit!
    Anul trecut scrisesem si eu ceva asemanator, acum le-am dat oamenilor trimitere direct la tine. Stampilata, cu stele si dungi ;)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulțumesc mult. Sinapse fericite și ție.

      Delete
  11. Esti un om puternic, George. Nu as fi in stare sa fac ce ai facut tu. Atata timp cat inca iti este dor de Craciunul nostru, e bine. Don't lose your God, or your faith!
    Ma bucur ca ti-am citit cartea, m-a facut sa vad ca nu vroiam de fapt sa traiesc in Japonia. Dar mi-ar placea sa o vizitez candva.
    Craciun Fericit!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu ai de unde să știi cât de puternic sau slab ești până nu treci prin experiența respectivă. Nu te lua după cărți, ele sunt o bucățică infimă de lume văzută prin ochii unui singur om.
      De pierdut, poți pierde orice, mai puțin pe tine însuți
      Crăciun fericit.

      Delete
  12. Am ajuns din intamplare pe blogul tau, ce intamplare fericita, ma felicit ca m-am pierdut prin hatisurile netului, de data asta!
    As vrea sa-ti daruiesc o particica din bucuria pe care am trait-o de Craciun impreuna cu ai mei.Primeste-mi darul, te rog, ar fi cel mai frumos pe care l-am facut in sezonul acestor sarbatori!
    Care sarbatori,seamana din ce in ce mai mult cu sarbatorile unor "consumisti".
    Sper sa te revansezi oarecum si Anul Nou sa fie cu adevarat o sarbatoare!
    La multi ani!

    ReplyDelete
  13. Salut,
    Am ajuns din "link in link" la tine in blog si imi place asa mult stilul tau incat te voi citi periodic. Internetul asta scurteaza distante, dar nu atat de mult incat sa-ti inmanez ultimele sarmale- si-as face-o cu draga inima :)
    Citeam prima replica la articol si mi-am amintit de o prietena care, in Franta fiind, si-a "murat" o varza "soft": apa clocotita,sare de lamaie, frunzele de varza "despachetate". Frunzele au fost aruncate grijuliu in apa clocotita dupa ce a luat-o de pe foc. A pus capacul si gata. Pana s-a racit apa din oala frunzele erau numai bune de "rasucit sarmale".... Merita incercat cu o portie, vezi de-ti place. Daca nu gaseam pe la neamuri as fi incercat eu insami, pt ca acu' 2 ani, am dat in Obor pe varza murata mai mult decat dadusem pe carne :))))) Romaneste... ca tot iti era dor!
    Nu stiu de cand n-ai mai ajus prin Romania, dar stai linistit: in Colentina sunt atat de multi chinezi incat nu mai miroase a carnati.
    In alta ordine de idei, pt astia de avem acum intre 30 si 40 de ani perioada sarbatorilor a incetat sa mai aibe mirosul ala al copilariei, de care spui tu. Cel putin dintre cunoscutii mei cei fara copii pleaca prin concedii pe unde-apuca sau se aduna "la o vorba" iar cei cu copii fac exact ce fac si eu: zic "mersi" ca au putin timp sa se joace. Ceea ce "muncesc" in perioada asta (sarmale, salata de bou si carnatu') le fac doar pt a-i arata si fii-mi "acel miros", dar altfel nu m-as speti nici platita :)))
    Exact cum spunea si altcineva aici. Anul asta n-am auzit colinde decat la gradi la fii-mea, ca are 4 ani. Grup de colindatori n-am avut (aa, ba au fost 2 folkisti rataciti, cu chitarile). Atat.
    Istorie, taica, istorie.. Ce-am trait noi, ca generatie.. Ca tot ziceai de bananele-alea, tinute ca sfinte moaste :))
    La multi ani!

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate