cipangu

Monday, December 3, 2012

Doina din Ito

De la Tokyo la Nagisa
Tot românul plânsu-mi-s-a.
Din Gifu la Hakodate
Nu se mai poate străbate.
Nu de la străinătate,
Ci de a mea răutate.
Din Nagoya la Niigata,
Tare-i supărată fata.
Ce-am făcut? Am zis direct:
N-am jignit, n-am dat cu parul,
N-am furat la nuntă darul.
De scrii „cf, io snt bn”,
Zgârii omul pe retine.
Când îți dai una la gioale
Urli. Ei, alea-s vocale.
Pune-le și-n scris, doolcik.
„Mi-au”, nu „miau” ca pisica.
Eu am zis că „poop” e scârnă,
Ei mi-au zis să-mi văd de bârnă.
A din ochiul meu, adică,
Și de-atunci îmi poartă pică.
De la kita la minami,
Curg blestemele tsunami.
Cum curge pe sushi shōyu,
Curg blestemele puhoiu:
„Grămăticul cel nazist
Să ne lase, că e trist!
Cui îi plac cratime (linii)
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa jishinul
Si averea kōshōninul.
Îndrăgi-l-ar ciorile
Și spânzurătorile!”
În commenturi, în privat
Am primit și câte-un sfat:
De-i dojeneam cu blândețe
Se punea lumea să-nvețe...
Prea am zis-o așa, pe față
Am jignit cu „arogață”.
Pân´la urmă, cine-s eu,
Să-mi corectez neamul meu,
Să agit apele toate,
Într-a mea comunitate?
De-am greșit, sumimasen.
De ești însă alogen,
Venetic în Orient,
Îți las, frate, testament:

Limba este singura bucățică de patrie pe care o poți lua cu tine când îți lași țara acasă. Păstreaz-o cu sfințenie.

13 comments:

  1. Replies
    1. Dacă aș fi grammar nazi, aș fi ca un nazist din Trenul vieții, al lui Radu Mihăileanu, care se deporta singur. Și eu scap la greșeli, cu carul, după care iau uniforma lui Mazăre și mă vânez. Asta e, mi-am plătit corectorul pentru 20 de ani în avans și el a fugit cu banii în Tahiti. Tre´ să mă corectez singur.

      Delete
  2. Super!!!!

    Acum te rog sa nu uiti sa le-o trimiti si doamnelor respective :)

    ReplyDelete
  3. Odată, mai demult a trebuit să circul cu "rata"=autobuz rural. Șoferul, o ceafă groasă și lată, cu lanț gros ornamentată, nu de taur ci de aur, dar tânăr și plesnitor de sănătate, proaspăt dușat și bine bronzat, făcea și pe taxatorul și tot întârzia să-mi dea restul, oamenii treceau pe lângă mine, scaunele se tot ocupau și drumul era tare lung. Am deschis gura și nici nu mai știu ce-am zis eu dar țin bine minte ce mi-a zis el: dacă nu-ți convine cucoană pupă-mă în cur.

    Mai încremenită decât în momentul acela nu cred că am rămas vreodată. Nu mai descriu ce tulburare, și frământare și răsturnare pe toate părțile întru analizare, ce replici veneau precum fumul din furnal, postmortem pardon postfactum. Adică mă chinuiam îngrozitor să găsesc ce-ar fi trebuit să-i spun eu ca să-l nimicesc verbal că altfel nu aș fi avut nici măcar o șansă.

    După câteva zile de chin îi povestesc omului meu despre întâmplare și despre frământare și el, genial îmi zice: ei fata tatii, pentru cine să cheltuiești atâtea cuvinte că vita oricum n-ar fi priceput. Trebuia să-i spui simplu: BăȘINOSULE!

    Am râs demențial, eliberator, recunoscător!

    Așa că bardule, lasă tată barda pentru stejari n-o mai folosi la paie. Trece, tată, trece. Lumea uită. Iar fetele... fetele nu îmbătrânesc niciodată și sunt multe, numai să privești unde trebuie. Îți găsești tu alt cor antic dacă ăsta a dispărut înainte de a se naște.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dacă a zis „pupă-mă în cur” cu cratimă, atunci nu văd unde-i supărarea :)

      Delete
  4. Io ,bre Sane te -am iertat ,
    ba şi -aicea m -am băgat .
    Că văzui c -aveai dreptate
    Şi multe erau exacte .
    La atâta strâmbătate
    poţi să dai cu paru 'frate !
    Despre capete sparte ,
    Dresul lor încă -i departe ...
    Însă poate testamentul ,
    fi -va şi medicamentul .












    ReplyDelete
    Replies
    1. Cu un avocat bun, testamentul poate fi atacat.

      Delete
  5. Auzi, Marcele..? Am avut eu o vecină, de-aia "trei-intr-una" la curvăsărie, prostie şi semeţie. Una de-aia care nu ceteşte, că o doare capu' şi care, la şase luni de râncezit pe plaiuri americane, uită definitiv şi irevocabil a vorbeşte româneşte, bre.
    Mă trezesc într-o nefastă zi cu un email de la cumătra: că ce mai faci and hauduiudu, că, tangenţial, ce job la hospital şi-a găsit omaigad, că alte trestii şi balamale neunse...ca, într-un final apoteotic şi cu iz de mamaligă făcută cu păpşoi american, să rămân cu pupilele cât ceaunul (respectivei mămăligi) în următoarea scriitură: "..că viaţa e scurtă, you know aşa vorbeam cu colegii mei azi before the morning shit".
    Logic că am păstrat email-ul.
    Din nefericire şi-a păstrat şi cumătra dubla cetăţenie.

    ReplyDelete
  6. Mielu´ blând sucks la două limbi.

    ReplyDelete
  7. Fain!
    Am inteles ideea, desi continutul imi scapa cateodata, necunoscand termenii japonezi. La fel mi se intampla cu una dintre doinele lui Tudor Gheorghe, in care jumatate dintre cuvinte sunt arhaisme si regionalisme de care habar n-am ce inseamna. Cu toate astea, imi face placere s-o ascult din cand in cand.

    ReplyDelete
  8. Tokyo, Nagisa, Gifu, Hakodate, Nagoya, Niigata - localităţi în Japonia
    kita - nord
    minami - sud
    tsunami - tsunami
    sushi - sushi
    shōyu - sos de soia care se pune peste sushi
    jishin - cutremur
    kōshōnin - omu' de la fisc
    sumimasen - mă scuzaţi

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate