cipangu

Saturday, December 29, 2012

Dragă îngere

Poate te întrebi ce rost are să-i scriu cuiva care e mai tot timpul lângă mine, dar atâta veghe și nesomn te-au dovedit până și pe tine, îngere și mi-ai ațipit puțin. Ai să găsești scrisoarea asta sub aripă, când te vei trezi.

Să mă ierți, îngere, că nu mai cred de ceva vreme în cel ce mi te-a trimis. Uneori mă gândesc la tine ca la soldatul japonez care, deși războiul a fost pierdut, a rămas neclintit la datorie. Tu mai crezi, îngere? Mai e cineva îndărătul tău, sau după ce te-a trimis carne de tun a dat bir cu fugiții, ori a capitulat ca un laș?

Ori eu sunt smintit, ori lumea asta croită prost îmi pare din ce în ce mai strâmbă, prea mică pentru atâția oameni care vor să umple mai mult loc cu nimicul lor. 

Omenirea e un experiment eșuat. Știi, cumva îmi pare rău că nu s-a sfârșit anul ăsta; dacă ar fi cântărit cineva în palmă Pământul ca pe o mărgică ieftină, ar fi găsit infinit mai multe motive să-i dea un bobârnac înapoi în haos, decât să-l lase să se învârtă în legea lui.

Chiar eu, cel de sub aripa ta, îngere, sunt atins de cădere până în cele mai intime resorturi. Nu mai am răbdare și de aici vin toate păcatele. Anul ăsta am ridicat prea multe poduri dinspre prieteni și am închis prea multe porți către oameni. Nu mai am răbdare cu cel care primește fără să dea, cu cel care uită, cu prostul rău, nici cu prostul bun la suflet. Cel care-și zice deștept face și drege cele mai mari prostii, cu el am cea mai puțină răbdare. 

Uit, îngere, că oamenii sunt făcuți pur și simplu din bucăți. Și nu toate se ridică până la divin, nu toate ajung geniale, unele bucăți rămân țărână.

„Și când te gândești că am fost cândva un îngeraș de copil care-i făcea pe alții să râdă de râsul lui… Începusem bine, ce naiba s-a întâmplat între timp? A rămas o ură care se târăște scârbos ca o amibă prin oraș.”, așa ziceam, îngere, în ultima povestire pe care am scris-o. Urât, nu-i așa?

Se aude că ești asexuat, altfel m-ar bate două buruieni de gânduri în toată curățenia pe care te străduiești să o sădești în mine: dacă ai fi bărbat, te-aș scoate la un pahar și-o poveste în timpul serviciului. Dacă ai fi femeie, ți-aș arăta ce năzbâtii pot începe jucându-te cu o pană.

Eu cred că însingurarea e boala oaselor. Încep să te doară când se face din ce în ce mai gol în jurul tău, apoi te dor mai tare, și mai tare, până când lângă om rămâne doar îngerul, îl mai petrece câțiva pași, apoi oftează și iese la pensie. 

Fii fără grijă, îngere, cât ai dormit nu s-a petrecut nimic rău. Fie și pentru puțin timp, te-am vegheat eu pe tine, cel pe care nu-l păzește nimeni. Să nu te sfiești să-mi mai adormi din când în când pe umăr. E tot ce pot să fac drept mulțumire. 

Îți sărut nesomnul. A ta nătângă pacoste,
G. M.

7 comments:

  1. Frumos, foarte frumos. Ar trebui să scrii o carte și să îți faci un blog. Ai talent. Ce manelist a sunat asta. Ai spirit de creație. Muci betăr.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Iar tu ai putea să comentezi anonim. Și să încerci să fii spiritual și ironic, dar să nu-ți iasă.

      Delete
    2. Nu am vrut să sune așa. De fapt chiar mi-a plăcut postul și multe altele pe care le-am citit aici. Și cartea chiar vreau să o citesc, e trecută de ceva vreme în listă, dar tot am amânat-o. Probabil ai dreptate la partea cu spiritual, nu prea mi-a ieșit, dar se voia într-un sens bun (dacă are sens). Puii mei. Nu știu ce mi-a venit să comentez, nu prea o fac, și când o fac uite ce iese. Oricum, te voi citi în continuare... anonim.

      Delete
    3. Comentează când și cum vrei, dar dacă o faci cu Anonymous e ca și cum ai intra cu intenții bune, dar cu un ciorap pe față într-o bancă și te-ai întreba de ce ești greșit înțeles.

      Delete
  2. E o suma de ganduri de care cei mai multi dintre noi fugim, daca vrem sa ne taram spre ziua de maine macar prefacut, dar inca functional. Adevarat, dar foarte putini vor sa auda...
    Apropo de paralela intre viata privata si cea de artist... eu as zice ca te vrem revenit in zona umorului - any chance of that sometimes soon? Avem nevoie sa radem si sa uitam...as zice ca si tu...
    Nu e lumea asa de rea...sau e, dar asta nu e ceva nou.Gaseste un hohot de ras si va parea mai acceptabila.Fie el si buruienos.

    ReplyDelete
  3. In timp ce unele poduri se surpa, altele mai trainice se construiesc, adu-ti aminte versurile facile din jocurile copilariei:"Podul de piatra s-a sfaramat/ A venit apa si l-a luat/ Vom face altul pe rau in jos/ Altul mai trainic si mai frumos..."
    Asa si cu puntile dintre oameni, fara de care nu se poate, are grija ingerul... Ah cat imi place ca i-ai sarutat nesomnul!

    ReplyDelete
  4. poate printr-un cantec:
    http://www.youtube.com/watch?v=6KEXmsn7dTU

    se exprima raspunsul meu cel mai bine...poate va va place...

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate