cipangu

Wednesday, December 26, 2012

Idei în dialog 2

Doamne ferește, pân´ te nimerește. Niciodată nu spune niciodată. Nici nu i-am zis bine lui C. R. ha, ha, te-ai certat cu mama lu´ Ayan, că am făcut și eu cam același lucru. Acum mă gândesc că ar trebui să fac o tâmpenie de două ori mai mare, să fac sex cu un porc spinos în fața Palatului Imperial, săflagelez cu un țipar electric, să mă plimb prin Ginza într-o haină de hamsteri vii, în fine, orice ca să nu rămân în memoria colectivă pentru povestea de mai jos.

Inestimabila scriitoare Mihaela Rădulescu Schwartzenberg, autoexilată la Monte Carlo, nu ratează incidentul de la Sandy Hook și bagă pe facebook următorul status (pe care l-aș fi trecut cu vederea dacă nu i-ar fi dat like cineva din lista de prieteni).

„M-am tot uitat pe CNN si mi-am tot strans puiul in brate...si iar mi-am adus aminte ca femeile care si-au pierdut barbatul se numesc vaduve, copiii fara parinti se numesc orfani, dar n-a gasit nimeni un nume pentru parintii care-si pierd copiii..., poate pentru ca ei nu mai sunt...nimic fara ei. Ce s-a intamplat in scoala aceea americana...imi rupe sufletul.”

Statusul se umple instant de muci, lumea plânge, coafezele aplaudă în delir. Ce minte are doamna Mihaela! Și cum simte ea toate durerile lumii. Cu toate astea, mie îmi stăruie în minte o întrebare, pe care i-o și pun:
<Dar cum se numește omul care vede într-o tragedie o oportunitate să mai cerșească niște like-uri și să se bată cu pumnii în piept că i se rupe sufletul? Și care fură și citate fără să precizeze sursa?
"Cuvânt lipsă: Unei femei care-și îngroapă soțul i se spune văduvă, unui barbat rămas fără soție, văduv. Un copil fără părinți e orfan. Dar cum se numesc tatăl și mama unui copil care a murit?" P. F. Thomese - Copilul umbră>

Răspunsul distinsei este halucinant:
„Draga George Moise, nu numai ca habar n-aveam de citatul cu pricina, dar gandesti atat de josnic, incat n-ai ce cauta aici. Ori n-ai inteles nimic despre facebook si ideea de a scrie ce simti...ori ai niste limite de gandire pe care nici n-are rost sa le analizez...”

S-a-nțeles? Ea nu știa citatul cu pricina, pentru că mintea ei genială l-a fătat singură singurică. Dacă se grăbea nițel, scria ea Copilul umbră, da´ na, prinsă cu prezentări, cu evenimente, cu motocrosuri, l-a lăsat pe ăla s-o scrie.

Iar facebook-ul e o chestie pe care n-o înțelege oricine, doar ăia care scriu ce simt.

Eu simt, madam, că ești ipocrită de puți. Și dacă nu mi-ai fi șters comentariul (nu doar al meu, dar și un altul care era de acord al meu)
și nu mi-ai fi dat block, ți-aș fi zis-o direct. Dar e mai comod să te înconjori de yesmani care te pupă-n cur.

2 comments:

  1. Pfuai, ce tupeu pe tine! Sa te legi de aceasta Chomolungma a spiritualitatii romanesti! Sa-i negi sensibiltatea, delicatetea legendara... Uite, din cauza unora ca tine s-a exilat ea in pustietatea de la Monte Carlo, un mediu sihastric propice introspectiei si emiterii de idei originale si profunde ce ating sublimul. Ntz, ntz!

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate