cipangu

Monday, May 28, 2012

Am habar!

Mi-ați aruncat în față foarte clar.
Acas´, la bar,
De mii de ori că n-am habar!
Prea des, nu rar…

Fir-ar să fie azi și mâine dar
De la bazar
Din sticlele din galantar
Mi-am luat habar!

Zvârl colo cupa plină vârf de-amar
Iau un pahar
Îl curăț și´năuntru și pe-afar´
Și-mi torn habar.


Wednesday, May 23, 2012

Subsemnatul, George Moise, fiind prins în flagrant și reținut de organ în timp ce am comis un act infracțional în calitate de violator pe teritoriul statului Taiwan, devenind o rușine pentru statul român și țara peste hotarele căreia am zburat, redactez sub supliciul insuportabil al mustrărilor de conștiință și al remușcăturilor următorul

Autodenunț

Friday, May 18, 2012

(III) 4 mai, Universitatea Româno-Americană, convocare la Centru

The last but not the least din seria de întâlniri de pe the list, a fost la Universitatea Româno-Americană, la invitația Centrului de Studii Româno-Japoneze. O întâlnire rotundă, într-o sală rotundă. Aici, mulțumesc încă o dată editurii, cărțile au ajuns.

(II) 3 mai, subsemnatul la Facultatea de Limbi Străine. Un hoț de tablouri la Belle arte

La Limbi Străine mai fusesem la Noaptea Japoneză, ocazie cu care am primit din partea doamnei profesor Anca Focșeneanu o provocare mai mult decât onorantă de a intra în cușca leilor de anul întâi (în majoritate leoaice).

(I) 28, 3, 4

Am huzurit cât am huzurit, v-am păcălit cu texte mai vechi, dar nu pot chiuli la infinit de la scris. Mai ales că gata, sunt din nou în Japonia. Ca întotdeauna, timpul petrecut în țară trece halucinant de repede. Rămân întotdeauna oameni cu care m-am văzut prea puțin, oameni cu care nu am apucat să mă văd deloc, cuvinte nerostite, probleme care nu și-au găsit rezolvarea, cărți și amintiri care n-au mai avut loc în bagaj. Fiecare întoarcere în țară mă îmbogățește substanțial. Pentru cei cărora le-au sclipit ochii și au auzit clinchetul unei case de marcat care scoate tăvița cu bani ca pe o limbă obraznică, trebuie să precizez că nu-i vorba de bani. Câștigul ultimei întoarceri a fost că, și de data asta, am cunoscut niște oameni vii și frumoși, pe mâna cărora îmi pot lăsa liniștit casa (munții, dealurile și marea), oriunde mă voi duce de acum înainte.