cipangu

Monday, December 31, 2012

Trei parabole și-un rămas bun

Prima pravilă

Un om mergea prin cetate și a întâlnit un altul care mânca fecale. Și văzându-l cum îi dădea zor să înfulece cu nesaț la scârnă, îi zice:

Saturday, December 29, 2012

Dragă îngere

Poate te întrebi ce rost are să-i scriu cuiva care e mai tot timpul lângă mine, dar atâta veghe și nesomn te-au dovedit până și pe tine, îngere și mi-ai ațipit puțin. Ai să găsești scrisoarea asta sub aripă, când te vei trezi.

Friday, December 28, 2012

Reveliunu 2001

Ceea ce urmează este povestea unui program de revelion care nu s-a difuzat niciodată. Voi încerca să o spun la rece, fără răutate și polițe plătite, fără epitete și înflorituri.

Wednesday, December 26, 2012

Idei în dialog 2

Doamne ferește, pân´ te nimerește. Niciodată nu spune niciodată. Nici nu i-am zis bine lui C. R. ha, ha, te-ai certat cu mama lu´ Ayan, că am făcut și eu cam același lucru. Acum mă gândesc că ar trebui să fac o tâmpenie de două ori mai mare, să fac sex cu un porc spinos în fața Palatului Imperial, săflagelez cu un țipar electric, să mă plimb prin Ginza într-o haină de hamsteri vii, în fine, orice ca să nu rămân în memoria colectivă pentru povestea de mai jos.

Tuesday, December 25, 2012

Crăciunul dezrădăcinaților

Pe vremea aia ți se arătau semne. În compuneri apăreau cuvintele „cer plumburiu”, pe stradă mirosea discret și departe a fum de sobă și a sanie ruginită dată jos din pod, zăpada parcă dărăcită îți ardea mâinile când o îndesai în bulgări și pe șifonier creșteau ca prin minune banane verzi în ziar. Dacă puneai cu dibăcie toate astea cap la cap știai că odată cu iarna pe Colentina o să vină și Crăciunul.

Monday, December 17, 2012

Idei în dialog - cu Cristi Rogozeanu

Monahul de la mănăstirea Hipsteria - aripa stângă, Costin Rogozaru, a aruncat binișor, dar dezgustat, anatema asupra Hertei Müller. Eu am întrebat. El a răspuns, „fără jigniri: el m-a făcut oligofren, eu l-am făcut zdreanță,  da´ nu ne-am jignit”.

Saturday, December 15, 2012

S-a sculat mai an, bădica George Cârțan

Îmi place de mor să merg pe jos. Atât de tare, încât într-o dimineață, deși băusem până pârâise de ziuă și mai rămăsesem cu bani, le-am făcut în ciudă taximetriștilor și am luat-o voinicește pe jos spre casă, din capătul celălalt al Bucureștiului.