cipangu

Saturday, October 19, 2013

Cea mai frumoasă fotografie pe care am făcut-o vreodată

Vasul lăsase în urmă nebunia Caraibelor, părea că își supsese puțin burta ca să se poată strecura prin zgârcitul ăla de canal panamez și acum aluneca leneș în josul hărții, urmând conturul de copan al Americii de Sud. Împrumutase obiceiul locului și nu se grăbea nicăieri.

Tuesday, August 13, 2013

La stânga!

Să ne amintim azi de o minoritate discriminată zilnic de o majoritate zdrobitoare. Mai întâi, o poveste din armată.

Wednesday, July 31, 2013

Dulceață de vișinescu

Un bătrânel cumsecade își face plimbarea de după amiază. Mai salută un trecător, zâmbește unui copil, deschide galanton ușa unei vecine. În fundal, ca o părere, ecourile discrete ale Cișmigiului. Întrebat despre trecutul său, bătrânul e evaziv, apoi dispare grăbit îndărătul unei porți de fier. A doua zi, încolțit de aceleași întrebări, redevine fiară. Reflexe mai vechi.

Wednesday, July 3, 2013

Profesorul

S-au copt scandalurile de liceu. E luna în care Mikimoto închide taraba și se cară în Caraibe, perlele lui nu mai au căutare, acum lumea ia la preț de nimic perle de bac și se-mpopoțonează cu ele să râză dă proști. Gala Absolvenților UNATC s-a încheiat la timp, e timpul farsei în trei acte și-o probă la limba maternă puse în scenă de Misterul Învățământului: BAC 2013. Și în anotimpul ăsta, când profesoarele își ascund ciubucu-ntre țâțe, ca „pă secție” chivuțele, miliția le înghesuie prin cancelarii, părinții fac infarct și elevele avort spontan, eu vin și zic, da, am avut (cel puțin) un profesor genial. Ion Savu, Colegiul Național Mihai Viteazul.

Monday, June 24, 2013

Morgan Freemandela

Despre imaginea asta se pot spune multe. În primul rând, că da, e o glumă proastă. Prea devreme. Apoi, vor fi unii care o vor lua de bună. Alții care vor îmbrăca mantia Cpt. Obvious, să corecteze repede, că ei știu. Mulți o vor lua drept o glumă și atât. Hai să o luăm drept pretext pentru un moment de reflecție, bine?



Thursday, June 6, 2013

Prostul din tranșee sau de ce mor rușii vara

România e în plin război civil. De fapt, o sumă de războaie care împart totul, fără nuanțe și subtilități, la doi. Înainte erau religia, politica și fotbalul, acum orice temă produce Marea Schismă. Orice subiect devine un zid al Berlinului, pe care însă nu dorește nimeni să-l escaladeze și să-și caute libertatea în partea cealaltă. Acum oamenii se simt bine în tabăra lor, în care, oricât de rezonabilă ar fi, găsești întotdeauna de-a-n călarelea pe catapulta cu căcat, prostul.

Wednesday, May 29, 2013

Ore-ore sagi

Am crezut că toată scenarita cu Metoda Accidentul e o fabulație de presă, până când i s-a întâmplat unui bun prieten. Aceeași poveste: sunat mama „victimei”, anunțat că fiul a omorât pe cineva într-un accident, el e lovit nițel la față și la buze, deci nu poate vorbi, la telefon e avocatul care îl poate scăpa de pușcărie, dacă trimite o sumă de bani într-un cont.

Tuesday, May 28, 2013

Lăsați-l pe gigi, eliberați-vă mintea

Am prieteni fani mirceabadea. Am prieteni fani bendeac. Am prieteni fani antenaunu. Am prieteni care nu-s maneliști, hei, ei ascultă toate genurile, dar la o petrecere, merge-o manea. Am prieteni fani măicuța domnului. Am prieteni fani folbal. Am prieteni fani stânga, fani dreapta (nu mâna, doctrina), adică am prieteni politică în general. Am prieteni care îmi umplu zilnic monitorul de păr de pisică. Am prieteni fani maidanezi. Am prieteni fani proști celebri. Și n-am zis niciodată nimic, am încercat să iau din omul ăla ce nu m-a deranjat sau nu a intrat în contradicție cu noțiunea mea de penibil. Dar zilele astea am dat niște unfrienduri. Pentru că n-am vrut să am niciun prieten fan free gigi.

Thursday, May 23, 2013

Soldatule, te implor, ucide-mă

Aș putea îmbrăca în vorbe ce-am văzut, dar ar fi ca și cum aș acoperi un cadavru descărnat pentru a vi-l face mai suportabil sau, pentru doritorii de senzații tari, mai spectaculos.

Tuesday, May 14, 2013

Dumnezeu nu e mort

Am cincisprezece ani și sunt clasa a noua la Mihai Viteazul. Ceaușescu a căzut și dup-aia au făcut talcioc „la Cartier”, pe Gherghiței. Duminică de duminică, mă amestec printre vechituri și protomanele, nimicuri și turcisme și caut de fiecare dată ce n-au. Bocanci. Canci. Geacă de piele, sau măcar de blugi, da´ nu prespălați. Ținte dintr-alea de tapițerie de pus pe umeri. Blugi clasici aveți? Țiganca nu știe ce-aia clasici. Drepți, îi zic. Nu să poartă, mă, drepți, vrei blugi, îți dau Pyramid. E greu să fii rocker în Colentina. În duminica aia ploua murdar peste cartier. Am călcat mărunt în picioare cerul bolnav care sclipea în noroaie, dar am mărșăluit ca de fiecare dată până la capăt și-napoi. Atunci însă, undeva, m-am oprit. Am ridicat din mocirla Gherghiței un vinil de la Balkanton, am dat cât mi s-a cerut fiind convins că tot vânzătorul era cel înșelat și până acasă am plutit. Îmi cumpărasem primul meu disc rock, pe care scria morbid și ilizibil, Black Sabbath.

Friday, May 10, 2013

Scurt tratat despre monamur, acest animal de blană, de rasă și de clasă

Monamurul este jumătate ce vrea el, jumătate animal care se hrănește hulpav cu prezent, dar să fie proaspăt și nemodificat genetic. Prezentul mai trebuie să fie viu, agil și naiv, pentru ca monamurul să-l poată vâna, în mod evident, în cantități care îi depășesc consumul zilnic. A nu se hrăni monamurul cu trecut, acesta din urmă fiind, precum se știe, un mamifer mort care naște amintiri vii pe care le alăptează de la țâța lui stearpă. La desert, monamurul adoră o chisea cu suspine, jospine și despine.

Thursday, April 25, 2013

De ce sunt împotriva căsătoriei între persoane de același sex

Cu riscul de a nu fi citit până la capăt, dau cărțile pe față de la început: pentru că, deși învins, sunt împotriva căsătoriei în general. Și pentru că un cuplu homosexual care vrea să se căsătorească e ca un hipster care, ca să nu facă jocul capitalismului, nu se-mprumută la bănci, dar ia de la cămătari. E ca și cum un bărbat ar cere 1. legalizarea adulterului, 2. soția să fie obligată prin lege să fie cea mai bună prietenă a amantei și 3. să și știe una de cealaltă.

Monday, April 8, 2013

Un singur vițel

Atunci tatăl i-a zis, fratele tău nu e ca tine, nu fă ca el. Dacă el e cel care aruncă gunoiul, tu ridică-l, când el murdărește, tu curăță, dacă el greșește, tu iartă, când el înșală, tu iubește, dacă el petrece, tu muncește, când el cheltuie, tu chibzuiește, dacă el nu-ți dă banii înapoi, tu nu-i mai cere, când el e pribeag, tu sfințește locul. Tu ești mai bun. Fii înțelept. Și fiul a zis, ai dreptate, tată și s-a întors supus la muncă. Tatăl a oftat ușurat și și-a zis în gând, a mers, l-am păcălit și de data asta. Altfel, nu știu ce mă făceam, n-am decât un singur vițel gras.

Friday, April 5, 2013

Dragă mine

Pare anbălivăbăl, dar îți scriu din viitor. Doh, știi și tu că totul e changibil, dar dacă te-ai trezi acum aici, ai zice că ești în mijlocul lui nicăieri.

Tuesday, April 2, 2013

Alb. Negru. Roșu

În cafeneaua din gara Mishima, trei femei în doliu ca un buchet de lalele negre nedesfăcute, într-o vază prea largă, stau aplecate asupra mesei. Sunt îmbrăcate, cum altfel, în uniformă de parastas japonez: deux-pieces negru, a cărui croială nu cunoaște nici meandrul, nici joaca dezvăluirii. La gât, un șirag de perle albe, abac de numărat zilele care se depun straturi straturi, ca niște lopeți de pământ, peste noi. Zile albe, zile negre.

Sunday, March 24, 2013

Cum gândesc ei

Jumătate din ea arăta ca buldogul lui Kate. Cealaltă jumătate, de la gât în jos, ca iapa din lasagna soră-sii. Și toată această tulburătoare apariție era dublată de o răutate pe măsură, căci și absența frumuseții izvorăște purulent tot din interior.

Thursday, March 14, 2013

Zile câinești

În stație la Teiul Doamnei era de niște ani buni o hoașcă de vindea flori. O mai fi și acum. Simpatică, de fel, când nu lua pielea de pe tine pentru trei lalele.

Monday, March 4, 2013

O carte de vizită

Se spune că sunt multe feluri de a cunoaște un om, sau de a întrezări măcar o fărâmă din felul lui de a fi. Unii zic dă-i putere. Alții, dă-i o funcție și bani. Zic și eu: dă-i toate astea și în plus, adu-i mâncare la masă și toarnă-i vin în cupă.

Thursday, February 28, 2013

De unde ești? Din România – partea a doua

Știrea zilei de azi în presa japoneză este următoarea:
Arisa Yamada, în vârstă de 22 de ani a fost ucisă cu lovituri de cuțit în Kichijoji, Tokyo. Geanta goală a victimei a fost găsită la 200 de metri de locul crimei. Principalul suspect - un tânăr de 17 ani de cetățenie română care le-a declarat anchetatorilor că cel care îl însoțea a înjunghiat-o pe Arisa Yamada și i-a furat geanta.

Tuesday, February 26, 2013

Un sac de mandarine

Într-o zi, un bătrân a cumpărat un sac de mandarine. L-a cărat cu greu până acasă și s-a așezat să-și tragă sufletul, cu bulgării galben-roșiatici înaintea ochilor.

Monday, February 25, 2013

Transhumanța s-a născut la sat

Când am plecat definitiv din țară, am vrut să-i las un bilet. Trăisem împreună peste treizeci de ani și nu se cădea să dispar așa, fără un cuvânt, păcălind-o că mă duc să iau pâine cu ditamai geamantanul după mine. După „Dragă România” și o virgulă, m-am oprit. Nu era o figură de stil, chiar îmi era dragă, cu atât mai mult cu cât eram pe cale s-o pierd. Până la urmă, nu i-am mai scris nimic. Am hotărât să nu ne despărțim, să ne mai dăm o șansă, ca într-un șlagăr prăfuit, „Adio, dar rămân mereu cu tine”. Ba nu. Adio, dar român mereu cu tine.

Monday, February 11, 2013

cel mai mare/ cel mai bun

Cel mai bun conducător din ultimii 85 de ani a murit crăcit și cu mâinile legate cu sfoară la spate, lumea l-a-njurat nițel, apoi l-a plâns și i-a spălat în fiecare an cadavrul, că era mai bine pe vremea lui, a celui mai bun conducător din ultimii 85 de ani.

Friday, February 8, 2013

Cine aprinde lumina

Își mai aduce cineva aminte că acum vreo lună și ceva trebuia să fie „apocalizma”? Pun pariu că nici dacă vă întreb când v-a durut ultima oară capul nu vă mai amintiți. Nu-i nimic. Recapitulăm. Presa, până și cea care de obicei vrea să fie luată în serios, a dedicat ample seriale cu tot felul de iluminați, ingineri în supraviețuire și ghiduși cărora nu le trebuie decât o dușcă din țucal pe stomacul gol și sunt una cu Universul. S-a aberat mult pe tema asta, dar a existat un numitor comun: se stinge lumina și oamenii devin mai buni. Din păcate, nu s-a întâmplat nici una, nici alta. 

Tuesday, February 5, 2013

Moaștele corporatistului

Corporatistul nu dă doi bani pe aurolacul care dă foale la pungă și trăsnește a pișat. Cum dracu´ poate să trăiască așa, zice, după care-și sună dealerul să-i dea ceva bun, de import, tot ca data trecută, la 60 Ron gramul, sau niște pastile, că-i weekend și merge-n club. Dacă-i zi de salariu, merge niște „șampanie” la 100 de coco, tot ceva bun, nu aspirină pisată. Pe fix același principiu, corporatistul se simte net superior disperaților care se-nghesuie la moaște. Pentru că el a citit The Secret și se reconectează cu esența sineului în călătorii de vindecare, în grup organizat, prin agenția de turism.

Monday, February 4, 2013

După aproape 20 de ani

Roata vieții nu face pană. Adică nu câtă vreme îți merge motorul. Poa´ să aibă și un țăcănit la volan, ea tot se-nvârte și mi te suie și mi te coboară și îți scoate-n cale răscrucile și încercările vieții. Așa ar începe o poveste de autobază, dar cum nu e, intru direct în subiect: după 20 de ani, când credeam că am scăpat de mult de examene și teste, m-am trezit din nou pe bancheta de la geam, la volanul mașinii școlii de șoferi, model nou, japonez, cu polițist pe stânga.

Friday, February 1, 2013

Am revenit. Începem optimist. Deschid seria articolelor pe 2013 cu ceva ce mă gândeam să scriu de câțiva ani încoace. Așadar, 


TESTAMENT

Thursday, January 31, 2013

La vremuri noi, Moise pe tablete noi

Știai că, în ultimii ani, din cauza defrișărilor masive, în lipsa unui copac la care să ridice piciorul, milioane de câini adulți fac pe ei?