cipangu

Wednesday, May 29, 2013

Ore-ore sagi

Am crezut că toată scenarita cu Metoda Accidentul e o fabulație de presă, până când i s-a întâmplat unui bun prieten. Aceeași poveste: sunat mama „victimei”, anunțat că fiul a omorât pe cineva într-un accident, el e lovit nițel la față și la buze, deci nu poate vorbi, la telefon e avocatul care îl poate scăpa de pușcărie, dacă trimite o sumă de bani într-un cont.

Sursa: http://miewts.blogspot.jp/2010/06/ore-sagi.html

Cazul s-a terminat relativ rapid: fratele lui (care era lângă mamă) l-a sunat imediat și s-a lămurit că nu era nici accidentat, nici cusut la gură. Mama prietenului meu are probleme cardiace. Nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă el n-ar fi apucat să confirme rapid că e în regulă. Morala? Indiferent ce face și unde este, dacă îl sună familia, răspunde. 

Hoțul român e inventiv, dar tot hoț, ideea asta tot de furat e. Nu spun că din Japonia, dar se practica și aici (i s-a întâmplat unei mătuși prin alianță acum vreo cinci ani)  și se numea „<Ore-ore> Sagi”, cum ar veni „Frauda <Io sunt>”.

În mare, același scenariu: sunau o persoană în vârstă și când erau întrebați cine sunt, spuneau: „Io sunt!”. Persoana sunată credea că e cineva din familie și spunea un nume, de regulă fiu, nepot etc. Cel care sunase, confirma: da, da, io sunt, apoi spunea poezia. A fost implicat într-un accident, s-a înțeles cu victima/ celălalt șofer să nu meargă la poliție și să-i achite o sumă de bani, pe care, evident, nu-i are și îl roagă să-i trimită rapid în contul x.

Hiba metodei era faptul că într-un final cei sunați se prindeau că vocea nu era tocmai a fiului/ nepotului/ etc și închideau. Metoda românească e un fel de ediție reviziută și adăugită: au eliminat imitația vocii prin tertipul cu „e accidentat, nu poate vorbi” sau „e reținut”.
Sursa: http://my.opera.com/sukekomashi-gaijin/blog/2011/12/28/everyday-scams-in-japan

Sfaturi de la Poliție și mai multe detalii despre metodă, găsiți aici. Dar, din proprie experiență, dacă faceți plângere la poliție, nu vă mirați dacă ăia o să ridice din umeri și o să zică, și noi ce să facem?

O să mai adaug câteva. 

  • Dacă vă înscrieți în portretul robot al victimei (părinte în vârstă rămas în țară, sau pur și simplu părinte în vârstă cu care nu locuiți), încercați să-i convingeți că dacă aveți un accident, ei v-au educat frumos și nu dați șpagă. 
  •  Apoi, să obțină cât mai multe date despre andrisant; dacă e doar un cont de Moneygram, nu e bun, ideal ar fi un cont bancar, cu nume cu tot. 
  • Varianta supremă, să reușească să stabilească o întâlnire. Și atunci, pentru a ușura munca poliției române care are dureri insuportabile de umeri de la atâta ridicat din ei pentru că nu sunt în stare să rezolve nici cazurile de furt din buzunar, nici de parcagii, nici de spargeri de locuințe, nici de agresiune, nici de nimic, întâlniți-vă cu „binefăcătorii”. Dați-le un orbit fără zahăr și verificați dacă mineralizează smalțul și oprește atacul bacteriilor de pe o rangă în gură.

No comments:

Post a Comment

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate