cipangu

Thursday, June 6, 2013

Prostul din tranșee sau de ce mor rușii vara

România e în plin război civil. De fapt, o sumă de războaie care împart totul, fără nuanțe și subtilități, la doi. Înainte erau religia, politica și fotbalul, acum orice temă produce Marea Schismă. Orice subiect devine un zid al Berlinului, pe care însă nu dorește nimeni să-l escaladeze și să-și caute libertatea în partea cealaltă. Acum oamenii se simt bine în tabăra lor, în care, oricât de rezonabilă ar fi, găsești întotdeauna de-a-n călarelea pe catapulta cu căcat, prostul.

Dacă o civilizație extraterestră ar alege românii drept poporul prin care să ia contact cu umanitatea, ar fi tare derutați. În treacăt fie spus, momentul unei astfel de întâlniri va polariza nația după cum urmează: pe de-o parte dacologii care preziseseră momentul de mult și care vor cere o lege care să oblige populația să-i întâmpine pe oaspeți în haine albe, ținându-se de mână undeva prin Carpați, pe de alta conservatorii care vor protesta vehement, că nouă nu ne trebuie extratereștri, noi suntem popor creștin ortodox, să stea la ei acasă, ei n-au mâncat salam cu soia, să nu ne aducă extratereștri boli, homosexuali spațiali și să ne pună la muncă. Dar nu asta era ideea. Extratereștrii vor nota în jurnalul de bord: am întâlnit o specie bizară, s-au oprit din evoluție la stadiul în care toți indivizii au convingerea de nezdruncinat că au dreptate. 

Românii sunt atât de convinși că au dreptate, încât sunt în stare să inducă în eroare și cel mai imparțial judecător. Există însă un indiciu care dă prostul de gol: furia orgiacă. Încearcă să contrazici un prost și îți va lua într-o singură frază ca într-un tăvălug toată familia la violat. De la mamă la morți. Dacă mama e moartă, satisfacția e cu atât mai mare. 

Prostul e viril. În gură.

Prostului i se cuvine tot, el deține tot, deci ia totul personal. 

Prostul mută conflictul de la rațional la emoțional. Nu cedează nici în fața celor mai clare evidențe, căci are un as în mânecă. Flegma. Nu e argumentum ad baculum, e argumentum ad mă-ta. 

Cum ziceam, fiecare gașcă are prostul ei, cum își iau țăranii câte un câine pe care îl înrăiesc și de care sunt tare mândri că nu îi ascultă decât pe ei. Oamenii repudiază prostia, dar nu își reneagă prostul. Înjurătura de mamă e reprobabilă, dar nu când e vorba de mama Ălorlalți. Atunci „trebuie să fi avut el un motiv”.

Acum câțiva ani, Rusia a fost lovită de o caniculă cruntă. Crăpau rușii pe la prânz pe capete, convinși fiind că de vină e căldura, și nu faptul că băgau votcă în ei de la 7 dimineața. Când au fost avertizați că „decesele survin pe fondul consumului de alcool”, majoritatea au pufnit către agentul sanitar: du-te, bă, ce treabă are votca, tu nu vezi că e cald?

Dacă extratereștrii vor continua să ne studieze, vor descoperi și cauza morții noastre pe dinăuntru. Și vor nota în jurnalul de bord: Aceeași ca la ruși. De proști.



P.S. Am postat această imagine pe facebook, făcând imprudența de a enumera și oamenii din lista de prieteni care și-au manifestat public „plăcerea” pentru individ. Am șters-o la scurt timp după. Nu de oamenii pe care nu i-am văzut nici măcar o dată în viață mi-a păsat, dar mi-a fost teamă ca întâlnindu-mă peste niște ani cu prietenii buni, ei să mă întrebe ce mai fac, eu să le spun că mama nu mai e, iar ei să-mi răspundă: ah, mă-ta e moartă?!  looool.

1 comment:

  1. Eu sper totusi ca mama dumitale sa fie bine merci, sanatoasa si cu pofta de viata. ;)

    FlorinP

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate