cipangu

Tuesday, August 13, 2013

La stânga!

Să ne amintim azi de o minoritate discriminată zilnic de o majoritate zdrobitoare. Mai întâi, o poveste din armată.

Am făcut stagiul militar la termen, având colegi băieți fini, violatori fruntași la ei în sat, care prima oară au mers cu trenul venind la unitate (UM 01041, Făgăraș). Unii dintre ei au avut probleme serioase cu tactica militară încă de la primele noțiuni de instrucție de front, nefiindu-le foarte clar care e dreapta și care e stânga. Oricât li s-a explicat, degeaba.

Cu bătaia n-a mers. Căpitanul Afloarei, smulgându-și părul din cap, i-a strigat răcanului greu de cap:

- La dreapta, bă, la dreapta! Dreapta, nu
știi care-i dreapta?! Ridică dreapta-n sus! 

Soldatul a rămas în
țepenit cu mâinile pe lângă corp. Șansele să greșească erau de 50%, deci ca să nu-l scoată din minți mai tare pe căpitan, a rămas momâie. Locotenentul Lesenciuc, de la care știam butada „bă, în Făgăraș, și capra de tăiat lemne-i curvă!”, a venit cu noțiuni ajutătoare, mai pe înțelesul trupelor:

- Mâna cu care-
ți faci laba, soldatule!

Chipul camaradului s-a luminat, ca scăldat în dulci amintiri
și a ridicat într-un final, ca un învingător o mână în sus. Stânga. 

Într-o lume croită pentru dreptaci, el î
și asuma cu mândrie identitatea.

Cu aproape optzeci de ani mai devreme de această întâmplare, într-un context cazon mai pu
țin fericit – Primul Război Mondial - pianistul austriac Paul Wittgenstein își pierde brațul drept în atacul asupra Ucrainei. După război, își continuă cariera, dând concerte și rugând diverși compozitori ai vremii să compună piese pe care el să le poată executa. Dintre acestea, cea mai cunoscută rămâne Concert de pian pentru mâna stângă, de Maurice Ravel.

Și dacă vă întrebați de ce introducerea vulgară, de ce povestea tristă a pianistului stângaci și de ce ascultăm azi compoziția lui Ravel, vă răspund: pentru că astăzi este Ziua Internațională a Stângacilor. Happy Left-Handers Day!



2 comments:

  1. Există o zi a stângacilor? N-as fi crezut.
    Dacă ar fi adevarat, sper să nu afle cunoscuții mei glumeți. De ce? Pentru că probabil unii dintre ei mi-ar aduce cadou o ciocolată “toblerone”, acea ciocolata pe care multi copii o doreau dar se bucurau de ea doar cei ai căror părinți munceau prin străinătate și când se întorceau, puteau cumpăra de la “shop”, pe lângă renumitele covoare persane, cafea, ceasuri mari de mană(care se puneau pe perete), gumă de mestecat, țigări străine și bineînțeles pentru copii, ciocolata de care vorbeam.
    Ai mei nu munceau afară și nici interlopi nu erau, deci din lipsa de valută am fost scutit de a primi, “toblerone” .
    Acesta ciocolată are forma unui baton prismă cu 3 muchii, asemenea riglei din lemn cu care eram bătut in mod educativ de învățătoarea mea, care nu putea pricepe de ce nu scriu și eu cu mana dreaptă, ca oamenii. Scriam cel mai frumos din toată clasa dar aveam un mare defect de orientare... “politică”. Eram de “stânga”. Si pentru asta eram pedepsit crunt. Si acum pățesc la fel, numai că acum e de înțeles. Ma încăpățânez sa fiu stângaci într-o lume ce se vrea de “dreapta”

    ReplyDelete
  2. toti cabalistii sunt de stanga:iata un cantec frumos, la pian o fetita de 12 ani:
    http://www.youtube.com/watch?v=6KEXmsn7dTU

    ReplyDelete

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate