cipangu

Thursday, February 28, 2013

De unde ești? Din România – partea a doua

Știrea zilei de azi în presa japoneză este următoarea:
Arisa Yamada, în vârstă de 22 de ani a fost ucisă cu lovituri de cuțit în Kichijoji, Tokyo. Geanta goală a victimei a fost găsită la 200 de metri de locul crimei. Principalul suspect - un tânăr de 17 ani de cetățenie română care le-a declarat anchetatorilor că cel care îl însoțea a înjunghiat-o pe Arisa Yamada și i-a furat geanta.

Tuesday, February 26, 2013

Un sac de mandarine

Într-o zi, un bătrân a cumpărat un sac de mandarine. L-a cărat cu greu până acasă și s-a așezat să-și tragă sufletul, cu bulgării galben-roșiatici înaintea ochilor.

Monday, February 25, 2013

Transhumanța s-a născut la sat

Când am plecat definitiv din țară, am vrut să-i las un bilet. Trăisem împreună peste treizeci de ani și nu se cădea să dispar așa, fără un cuvânt, păcălind-o că mă duc să iau pâine cu ditamai geamantanul după mine. După „Dragă România” și o virgulă, m-am oprit. Nu era o figură de stil, chiar îmi era dragă, cu atât mai mult cu cât eram pe cale s-o pierd. Până la urmă, nu i-am mai scris nimic. Am hotărât să nu ne despărțim, să ne mai dăm o șansă, ca într-un șlagăr prăfuit, „Adio, dar rămân mereu cu tine”. Ba nu. Adio, dar român mereu cu tine.

Monday, February 11, 2013

cel mai mare/ cel mai bun

Cel mai bun conducător din ultimii 85 de ani a murit crăcit și cu mâinile legate cu sfoară la spate, lumea l-a-njurat nițel, apoi l-a plâns și i-a spălat în fiecare an cadavrul, că era mai bine pe vremea lui, a celui mai bun conducător din ultimii 85 de ani.

Friday, February 8, 2013

Cine aprinde lumina

Își mai aduce cineva aminte că acum vreo lună și ceva trebuia să fie „apocalizma”? Pun pariu că nici dacă vă întreb când v-a durut ultima oară capul nu vă mai amintiți. Nu-i nimic. Recapitulăm. Presa, până și cea care de obicei vrea să fie luată în serios, a dedicat ample seriale cu tot felul de iluminați, ingineri în supraviețuire și ghiduși cărora nu le trebuie decât o dușcă din țucal pe stomacul gol și sunt una cu Universul. S-a aberat mult pe tema asta, dar a existat un numitor comun: se stinge lumina și oamenii devin mai buni. Din păcate, nu s-a întâmplat nici una, nici alta. 

Tuesday, February 5, 2013

Moaștele corporatistului

Corporatistul nu dă doi bani pe aurolacul care dă foale la pungă și trăsnește a pișat. Cum dracu´ poate să trăiască așa, zice, după care-și sună dealerul să-i dea ceva bun, de import, tot ca data trecută, la 60 Ron gramul, sau niște pastile, că-i weekend și merge-n club. Dacă-i zi de salariu, merge niște „șampanie” la 100 de coco, tot ceva bun, nu aspirină pisată. Pe fix același principiu, corporatistul se simte net superior disperaților care se-nghesuie la moaște. Pentru că el a citit The Secret și se reconectează cu esența sineului în călătorii de vindecare, în grup organizat, prin agenția de turism.

Monday, February 4, 2013

După aproape 20 de ani

Roata vieții nu face pană. Adică nu câtă vreme îți merge motorul. Poa´ să aibă și un țăcănit la volan, ea tot se-nvârte și mi te suie și mi te coboară și îți scoate-n cale răscrucile și încercările vieții. Așa ar începe o poveste de autobază, dar cum nu e, intru direct în subiect: după 20 de ani, când credeam că am scăpat de mult de examene și teste, m-am trezit din nou pe bancheta de la geam, la volanul mașinii școlii de șoferi, model nou, japonez, cu polițist pe stânga.

Friday, February 1, 2013

Am revenit. Începem optimist. Deschid seria articolelor pe 2013 cu ceva ce mă gândeam să scriu de câțiva ani încoace. Așadar, 


TESTAMENT