cipangu

Wednesday, May 29, 2013

Ore-ore sagi

Am crezut că toată scenarita cu Metoda Accidentul e o fabulație de presă, până când i s-a întâmplat unui bun prieten. Aceeași poveste: sunat mama „victimei”, anunțat că fiul a omorât pe cineva într-un accident, el e lovit nițel la față și la buze, deci nu poate vorbi, la telefon e avocatul care îl poate scăpa de pușcărie, dacă trimite o sumă de bani într-un cont.

Tuesday, May 28, 2013

Lăsați-l pe gigi, eliberați-vă mintea

Am prieteni fani mirceabadea. Am prieteni fani bendeac. Am prieteni fani antenaunu. Am prieteni care nu-s maneliști, hei, ei ascultă toate genurile, dar la o petrecere, merge-o manea. Am prieteni fani măicuța domnului. Am prieteni fani folbal. Am prieteni fani stânga, fani dreapta (nu mâna, doctrina), adică am prieteni politică în general. Am prieteni care îmi umplu zilnic monitorul de păr de pisică. Am prieteni fani maidanezi. Am prieteni fani proști celebri. Și n-am zis niciodată nimic, am încercat să iau din omul ăla ce nu m-a deranjat sau nu a intrat în contradicție cu noțiunea mea de penibil. Dar zilele astea am dat niște unfrienduri. Pentru că n-am vrut să am niciun prieten fan free gigi.

Thursday, May 23, 2013

Soldatule, te implor, ucide-mă

Aș putea îmbrăca în vorbe ce-am văzut, dar ar fi ca și cum aș acoperi un cadavru descărnat pentru a vi-l face mai suportabil sau, pentru doritorii de senzații tari, mai spectaculos.

Tuesday, May 14, 2013

Dumnezeu nu e mort

Am cincisprezece ani și sunt clasa a noua la Mihai Viteazul. Ceaușescu a căzut și dup-aia au făcut talcioc „la Cartier”, pe Gherghiței. Duminică de duminică, mă amestec printre vechituri și protomanele, nimicuri și turcisme și caut de fiecare dată ce n-au. Bocanci. Canci. Geacă de piele, sau măcar de blugi, da´ nu prespălați. Ținte dintr-alea de tapițerie de pus pe umeri. Blugi clasici aveți? Țiganca nu știe ce-aia clasici. Drepți, îi zic. Nu să poartă, mă, drepți, vrei blugi, îți dau Pyramid. E greu să fii rocker în Colentina. În duminica aia ploua murdar peste cartier. Am călcat mărunt în picioare cerul bolnav care sclipea în noroaie, dar am mărșăluit ca de fiecare dată până la capăt și-napoi. Atunci însă, undeva, m-am oprit. Am ridicat din mocirla Gherghiței un vinil de la Balkanton, am dat cât mi s-a cerut fiind convins că tot vânzătorul era cel înșelat și până acasă am plutit. Îmi cumpărasem primul meu disc rock, pe care scria morbid și ilizibil, Black Sabbath.

Friday, May 10, 2013

Scurt tratat despre monamur, acest animal de blană, de rasă și de clasă

Monamurul este jumătate ce vrea el, jumătate animal care se hrănește hulpav cu prezent, dar să fie proaspăt și nemodificat genetic. Prezentul mai trebuie să fie viu, agil și naiv, pentru ca monamurul să-l poată vâna, în mod evident, în cantități care îi depășesc consumul zilnic. A nu se hrăni monamurul cu trecut, acesta din urmă fiind, precum se știe, un mamifer mort care naște amintiri vii pe care le alăptează de la țâța lui stearpă. La desert, monamurul adoră o chisea cu suspine, jospine și despine.