cipangu

Sunday, February 23, 2014

Pace

Stau pe spate în iarba deasă de lângă râu și mi-e o lene de nu mă văd. Mi-e lene până să și țin ochii deschiși, mă uit la cer cu ei mijiți și bâțâi piciorul prin apă. Rup un fir de iarbă și-l bag în gură. Ce frumos se vede cerul când ții o mână sub cap. Sfântă melancolie postcoitală.

Câțiva stropi ajung până la ea. Îmi aruncă un zâmbet peste umăr și se zbenguie mai departe în apa până aproape de piept. Își spală cu grijă brațele, apoi fața. E încă frumoasă și știe asta.

Țăcănita grupului se apropie de noi și se trântește ca din întâmplare cu un picior peste mine. Îmi schimb poziția. Stăm acum față în față, privindu-ne în ochi. Îmi arde ca din joacă una în piept. Mă apucă de umăr, mă trage spre ea și când buzele noastre sunt gata gata să se apropie, mă împinge cu piciorul. Știu ce urmează. O las să repete jocul de câteva ori. Vrei conflict ca să ai ce aplana, așa-i? Erai prin zonă, m-ai văzut și ai trecut să mă saluți. Îmi trec o mână pe sub fesele ei și o ridic puțin de mijloc, cât să-i alunec între picioare. O pătrund acolo, sub ochii celeilalte, care se bălăcește la câțiva metri de noi.

E atât de simplu. Nu trebuie decât să ne legănăm de câteva ori, să mă împing cât mai tare, să-i simt adâncul zemos cât mai pe dinăuntru și gata. Ce urmează nu se compară cu nimic, e mai bun decât cerul cu mâna sub cap, ca mâncarea, ca legănatul unui picior în apă, e mai bun decât tot. Un spasm urmat de o sfârșeală plăcută care se împrăștie cu repeziciune în tot corpul până în creier. Și în momentul ăla știu. Știu că nu mai știu de nimic.

Se prăbușește cu capul în iarbă, zâmbind. Îi privesc dinții albi, buzele roz și pielea neagră, încă tânără. N-apuc să-mi trag sufletul. În spatele meu, tipul ăla bătrân și morocănos își țuguie buzele și joacă pe loc. De când o fi stat aici? Ne-a văzut? Ne-a văzut, de asta mă împinge acum cu mâna în piept. Ce mai vrei, mă, și tu? Cealaltă iese din râu și ni se alătură. Se lipește ca într-o doară de asta tânără și rămân așa îmbrățișate. Doar căpcăunul ăsta bătrân e pus pe scandal. Bat în retragere și asta îl întărâtă mai tare. O iau la goană de-a binelea, cu el după mine. Reușesc să mă urc într-un copac, atârnat de o creangă. Ăsta se agață în fața mea. Vrea să ne împăcăm, se pare, ne frecăm penisurile și ne împingem gâfâind unul în celălalt. Coborâm de pe cracă și mai dăm o tură în jurul copacului. Râde. Ne oprim spate în spate. Fundurile ni se ating. Ne apăsăm mai tare. Îi simt testiculele calde cum se freacă de ale mele. Mneah... Nu-i ca sexul opus, dar merge, are pielea fină. Nu-i rău. Puțin mai încolo, cele două se luptă și ele în clitorisurile lor mari și umflate. Eram sigur. Cine putea să țipe decât aia tânără.

M-am urcat într-un copac de unde îi pot vedea pe toți. Va veni ora mesei, ne vom ghiftui de n-o să mai știm de noi, va urma o siestă scurtă și o vom lua de la capăt. Cel mai bun afrodiziac e o burtă plină.

Ființele superioare vor veni și azi să ne vadă și să ne arate cu degetul. Nu mă supăr că râd de noi. Înainte să se întoarcă în cușca lor mare, lumina batjocoritoare din ochi li se stinge întotdeauna într-o umbră de invidie.

Sunt bonobo și n-aș da asta pe nimic. Când adorm, mă visez tot maimuță.

1 comment:

iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate