Primele mele săruturi au fost alb-negru. Așa mi le amintesc de la televizor. Nu mai rețin filmele,
tot ce a rămas sunt fețele presate, expresiile imobile ale protagoniștilor,
înghesuiți mereu pe fugă cu ochii închiși, ea, întotdeauna pierdută, cu capul dat pe
spate, el cu gâtul strâmb și în uniformă sau costum și, de fiecare dată, inexplicabila
căldură care mă gâdila undeva pe dinăuntru. Toate filmele copilăriei mele s-au
topit într-un colaj de săruturi, ca într-un Cinema Paradiso numai al meu.
george moise
iertaţi-mă că nu sunt japonez/ povestiri aproape idioate
Sunday, February 21, 2016
Tuesday, January 12, 2016
După douăzeci de ani
Căpitanul
Afloarei a venit la locotenent și i-a zis: Dă-mi opt soldați, dintr-ăștia care-au ieșit
bine la trageri. Locotenentul Lesenciuc n-a stat mult pe gânduri, i-a scos pe
ăia opt din formație și i-a aliniat mai încolo. Ce ne-o pune să facem, m-a
întrebat unul din Bihor. Am ridicat din umeri. Tot ce speram era să nu ne
trimită la muncă, deși, era decembrie, terminasem de cules porumbul de mult.
Tuesday, December 15, 2015
Sunday, October 18, 2015
Ce mai faci?
Prima oară
am crezut că nu aud bine. De fapt, că nu aud. Eram singur, sper să nu greșesc,
dar mi se pare că așa și locuiesc, ușa era închisă, nu am televizor, nu cred în
mobilă vorbitoare, deci n-avea cine să mă întrebe nimic la ora aia. Dar vocea a
insistat.
Tuesday, October 13, 2015
Monday, October 12, 2015
147 de genunchi
Într-o zi, genunchiul meu
drept a început să plângă. Pe mutește, puțin câte puțin, până a umplut un
burduf care gâlgâia greu la fiecare pas. Pe stângul îl durea la fel când îmi
mai lăsam greutatea în el, dar s-a ținut mai tare și n-a vărsat o picătură.
Saturday, March 7, 2015
Negru ca o bucată de pâine
Așa am fost eu, le-am făcut pe toate mai târziu.
Acum, de exemplu, când a trecut momentul (că de interesat oricum nu interesa pe nimeni), m-am găsit să fac bilanțul
pe 2014. Aș fi făcut-o la timp, în rând cu toată lumea, frumos, pe
facebook, dar erau atât de mulți oameni fericiți încât mi-a fost teamă să nu le
stric petrecerea. Toți avuseseră un an extraordinar, zâmbeau ca la un shooting
pentru pliante turistice, iar familiile lor – icoană picată din reclamele la
cereale. Ce mai, în 2014 dăduseră lovitura: au mâncat la restaurant, au băut
cafea la starbucks, au pozat aripa avionului. Eu n-aveam ce căuta acolo. Am
avut un an prost. Negru ca o bucată de pâine.
Monday, February 9, 2015
Cel puțin 7 lucruri pe care le poți auzi când umbli cu un copil metis prin România
1. E botezat?
Botezul - vaccinul ortodox care te apără de Ebola, gripă aviară și pojar. Dacă răspunzi nu, se dă lumea doi pași în spate și-și pune batista la gură sau se trage de sub copac să nu-i trăznească. Sau se uită în sus să nu cadă ceva.
2. Da´ nu seamănă deloc cu tine.
Poate să fie un mulatru cu părul lins, un asiatic blond, un arab cu ochii albaștri, n-are, bă, nimic, da´ nimic din tine. S-a aruncat tot în neamu´ lor.
Thursday, April 3, 2014
Noi, roboții
Acesta este un mesaj de pe Planeta Pământ. Solicităm
ajutorul oricărei civilizații din spațiu care poate ajunge până la noi.
Sunday, February 23, 2014
Pace
Stau pe spate în iarba deasă de lângă râu și mi-e o lene de nu mă văd. Mi-e lene până să și țin
ochii deschiși, mă uit la cer cu ei mijiți și bâțâi piciorul prin apă. Rup un
fir de iarbă și-l bag în gură. Ce frumos se vede cerul când ții o mână sub cap.
Sfântă melancolie postcoitală.
Subscribe to:
Posts (Atom)