”Boran, dumnezeul subteran” este romanul de debut al scriitorului George Moise, o distopie plasată în spațiul românesc, scrisă cu mult umor și stil alert, o satiră care te ține cu sufletul la gură pînă la sfîrșitul celor aproape 400 de pagini. Apărută de foarte curînd la Editura Curtea Veche, cartea a avut lansări la București și la Brașov zilele trecute, cînd autorul, care trăiește din 2008 în Japonia, a fost în țară și a venit și la Radio Romănia Cultural să ne vorbească despre acest roman. În emisiunea Revista Literară Radio, a vorbit cu Georgeta Drăghici despre cum s-a născut ideea cărții, cine este Boran, de ce a scris o distopie religioasă, cum a îmbinat narativitatea cu lirismul, comicul aproape caragialian cu lirismul și reflexivitatea.
Thursday, June 26, 2025
Tuesday, June 24, 2025
Bogdan Crețu despre romanul ”Boran, dumnezeul subteran”
”Boran, dumnezeul subteran e o fantezie neagră”, spune criticul Bogdan Crețu, ”șarja este evidentă, pamfletul e mustos, George Moise are o vervă narativă aparte, dar și spirit ludic și umor”.
Fragment din Boran, dumnezeul subteran în Observator Cultural
— Domn’e, io nu cred. A mai fost așa acum nește ani pîn’ Pantilimon o furtună și să rupsese o cracă-ntre blocuri și ieșise așa ca un isvor dîn pămînt. Și să strînsese lumea ca la urs, că acolo un’ să rupsese craca, pă copac, cică să vedea Fecioara Maria, cum stă ea ca-n icoană, cu capu-ntr-o parte, așa vedea ei. M-am dus și io, m-am uitat dîn toate părțili și n-am văzut nimic, doar, cum să zic, zdrelitura cum să rupsese craca pă nod și să uita babele la nodu’ ăla și una vedea ba un ochi, ba nasu’, alta ’cea că e pruncu’, ba-ncepuse s-adune apă cu sticlele dă plastic că cică erea tămădău… tămăduitoare d-asta. Așa cum erea, tulbure, nomoloasă, o lua lumea și-o bea, băi nene… Of, că multă lume proastă, n-ai văzut. Ba o bea, ba-și dedea pă la reumatism, pă unde nu-și dedea. Fo zi a ținut minunea, pan’ a venit ăia dă la apă și canal, a alungat lumea și-a închis locu’ că cică plecați dracu’ d-aci că s-a spart o țeavă și dup-aia n-a mai văzut nimeni nici pă dracu-n copaci. D-aia zic. Io nu cred că-i sfînt. Un sfînt e, cum zic, te sfătuiești cu el, te-nvață, îți spune ce să faci dacă ai un necaz, o cumpănă, o...
Fragment din Boran, dumnezeul subteran găzduit de liternet.ro
- Vezi tu, Petrache, spunea odată un om înțelept: "În perioadele de pace, omul se prostește și înfloresc științele oculte, teoriile conspirației, șarlatanii veșnicei tinereți și ai vieții fără de moarte." Iar perioadele de pace, dragule, sunt perioade de rahat, ca acum, când trebuie să facem eforturi tot mai mari să explicăm lucruri tot mai simple. Uite și tu la ce s-a ajuns: să se dezbată public dacă Pământul e plat sau rotund. Stupid. Când facem eforturi mici să explicăm lucruri foarte complicate, ehe, atunci știm că trăim vremuri de glorie. Ferice de cei ca noi, că au de lucru tot timpul: în vremuri de rahat, să le facem de glorie, și în vremuri de glorie, să le facem de rahat.
Citiți mai mult pe LiterNet.ro aici
Fragment din Boran, dumnezeul subteran în revista de cultură Familia
Seara, când pui capul pe pernă, știi exact cine ești. Știi exact ce-ai făcut. Câți bani faci. Că n-ai avut dreptate, că ai mințit, ai înșelat și-ai furat. Știi exact când ai fost laș, abject, lingușitor, meschin, ridicol, slab sau josnic, când ai fost exact ce ai judecat. Știi cu precizie când ai fost toate astea, dar ai tras cu dinții să demonstrezi contrariul. Problema ta e că seara, când pui capul pe pernă, nu ești nimic din ce-ai pretins că ești.
Despre „Boran, dumnezeul subteran” pe citește-mă.ro
„Boran, dumnezeul subteran” e o istorie contemporană alternativă, care se petrece într-o Românie post-adevăr a zilelor noastre, o tragi-comedie cu personaje inspirate din politicul și clerul prezentului. Romanul descrie traseul de la o farsă la adoptarea unei religii de stat și e gândit pe principiul unui bulgăre de zăpadă care se rostogolește în sens invers, de jos în sus, până la instituțiile de la vârful statului.
George Bonea, despre Boran, dumnezeul subteran
Boran, dumnezeul subteran de George Moise - Până la această carte eram convins că România n-are vreun autor de tip Saramago, unul care să ducă un scenariu absurd pe toate planurile, să arate cum X afectează totul. Răbdare, atenție la detalii, imaginație. L-am citit pe Moise cu multă invidie și oftică. Capacitatea de a scrie și amuzant, și coerent, și autentic… wow. Bravo lui, ce să zic. Am râs. Nu prea râd când citesc cărți, dar la asta am râs. Tare mult mi-ar plăcea să se facă un serial după Boran. N-ar bate cartea, dar merită încercat🐒
De la BOR la BORAN
Mihail Vakulovski în revista Golan, 10 Aprilie 2025
„Boran, dumnezeul subteran” de George Moise e o satiră acidă a lumii de aici și acum – a României contemporane, în care trăim, cu politicieni corupți, șefi/conducători analfabeți, popi șpăgari, hapsîni, curvari, securiști criminali, „profeți” incoerenți, aberanți și demenți, populație îndobitocită și foarte ușor manipulabilă. Ar fi putut fi numit distopie, dacă realitatea nu l-ar fi transformat într-un roman hiper-realist scris cu mult curaj, umor și mare talent. Nu știu cît s-a distrat scriitorul cînd l-a scris, dar cititorii vor avea o lectură deosebit de plăcută.
Utopii, distopii
Adrian G. Romila, Dilema, 8 Mai 2025
”Cu Boran, dumnezeul subteran, George Moise chiar „a dat” o „poveste bună”, o anti-epopee eroică și comică. Nu e de crezut, dar e de apreciat estetic, o merită pe deplin.”