Ultimul sărut

Primele mele săruturi au fost alb-negru. Așa mi le amintesc de la televizor. Nu mai rețin filmele, tot ce a rămas sunt fețele presate, expresiile imobile ale protagoniștilor, înghesuiți mereu pe fugă cu ochii închiși, ea, întotdeauna pierdută, cu capul dat pe spate, el cu gâtul strâmb și în uniformă sau costum și, de fiecare dată, inexplicabila căldură care mă gâdila undeva pe dinăuntru. Toate filmele copilăriei mele s-au topit într-un colaj de săruturi, ca într-un Cinema Paradiso numai al meu.

După douăzeci de ani

Căpitanul Afloarei a venit la locotenent și i-a zis: Dă-mi opt soldați, dintr-ăștia care-au ieșit bine la trageri. Locotenentul Lesenciuc n-a stat mult pe gânduri, i-a scos pe ăia opt din formație și i-a aliniat mai încolo. Ce ne-o pune să facem, m-a întrebat unul din Bihor. Am ridicat din umeri. Tot ce speram era să nu ne trimită la muncă, deși, era decembrie, terminasem de cules porumbul de mult.

55, 56, …, 63…

Ne despărțim de câteva ori pe zi, în fiecare zi.

Ce mai faci?

Prima oară am crezut că nu aud bine. De fapt, că nu aud. Eram singur, sper să nu greșesc, dar mi se pare că așa și locuiesc, ușa era închisă, nu am televizor, nu cred în mobilă vorbitoare, deci n-avea cine să mă întrebe nimic la ora aia. Dar vocea a insistat.

ce-mi doresc de ziua mea

să dorm,

147 de genunchi

Într-o zi, genunchiul meu drept a început să plângă. Pe mutește, puțin câte puțin, până a umplut un burduf care gâlgâia greu la fiecare pas. Pe stângul îl durea la fel când îmi mai lăsam greutatea în el, dar s-a ținut mai tare și n-a vărsat o picătură.

Negru ca o bucată de pâine

Așa am fost eu, le-am făcut pe toate mai târziu. Acum, de exemplu, când a trecut momentul (că de interesat oricum nu interesa pe nimeni), m-am găsit să fac bilanțul pe 2014. Aș fi făcut-o la timp, în rând cu toată lumea, frumos, pe facebook, dar erau atât de mulți oameni fericiți încât mi-a fost teamă să nu le stric petrecerea. Toți avuseseră un an extraordinar, zâmbeau ca la un shooting pentru pliante turistice, iar familiile lor – icoană picată din reclamele la cereale. Ce mai, în 2014 dăduseră lovitura: au mâncat la restaurant, au băut cafea la starbucks, au pozat aripa avionului. Eu n-aveam ce căuta acolo. Am avut un an prost. Negru ca o bucată de pâine.

Cel puțin 7 lucruri pe care le poți auzi când umbli cu un copil metis prin România

1. E botezat?

Botezul - vaccinul ortodox care te apără de Ebola, gripă aviară și pojar. Dacă răspunzi nu, se dă lumea doi pași în spate și-și pune batista la gură sau se trage de sub copac să nu-i trăznească. Sau se uită în sus să nu cadă ceva. 

2. Da´ nu seamănă deloc cu tine.

Poate să fie un mulatru cu părul lins, un asiatic blond, un arab cu ochii albaștri, n-are, bă, nimic, da´ nimic din tine. S-a aruncat tot în neamu´ lor.

Noi, roboții

Acesta este un mesaj de pe Planeta Pământ. Solicităm ajutorul oricărei civilizații din spațiu care poate ajunge până la noi.

Pace

Stau pe spate în iarba deasă de lângă râu și mi-e o lene de nu mă văd. Mi-e lene până să și țin ochii deschiși, mă uit la cer cu ei mijiți și bâțâi piciorul prin apă. Rup un fir de iarbă și-l bag în gură. Ce frumos se vede cerul când ții o mână sub cap. Sfântă melancolie postcoitală.